De Sfintul Ion, toti ciinii au avut zi de vizita medicala!

Zarva mare pe ulitele din Diosti in ziua de Sfintul Ion! Pe un ger naprasnic si un vint care ii clatina de pe picioare pe cei mai pirpirii dintre ei, localnicii se indreptau fir-a-par, in sir indian, spre dispensarul veterinar din comuna. Alaturi, tragind de lant, schelalaind sau, din contra, bucurindu-se de clipele de libertate, mergeau nedumeriti Griveii, Azoreii, Fetitele, Negrutele si toti purtatorii de colti meniti sa apere gospodariile. Zi de vaccinat ciinii. Nimeni nu se lamurise de ce tocmai atunci, in ziua de Sfintul Ion, dar se supusesera toti, cuminti, ca atunci cind este vorba de un lucru atit de serios cum ar fi mersul la doctor, chiar daca este cel veterinar. Nu aceeasi intelegere manifestau insa „fiarele“ care isi tirau dupa ele stapinii- majoritatea bunicute si batrinei care tineau cu greu pasul cu animalele.

De atita larma, urlete si latraturi iti tiuiau urechile si nu mai era chip sa te intelegi om cu om. In curtea dispensarului, cei mai vajnici dintre ciini, un latos de marimea unui ciobanesc mioritic si o corcitura fara rude in vreo rasa nobila, lucru care nu il impiedica insa sa fie artagos ca un pitt-bull, se incaierasera intr-o lupta pe viata si pe moarte. Nici macar stapinii nu indrazneau sa se bage intre ei, de frica sa nu sfirseasca plimbarea la dispensar cu doua vaccinuri: unul pentru ciine si altul pentru ei: un antirabic. In cele din urma, i-au despartit, aruncind cu zapada in invalmaseala din care nu mai intelegeai care e unul si care celalalt.

„Ii adusaram asa cum ne-au zis, sa le faca injectii, sa nu se mai imbolnaveasca peste an. Al meu e si-asa amarit ca vai de lume; daca i se intimpla ceva, il doboara boala!“ La capatul funiei de care batrina tragea cu blindete, statea chircita o aratare cu privire de om haituit, numai piele si os, cu blana roasa care dadea la iveala pielea rosie si cojita. „Ce faci, maica, adusasi ciinele la vaccinat? Mai bine iti cauti de pe acum altul, nu vezi cum arata asta?“, ii striga peste umar un vecin. „Cre’ ca doua ore dirdiim pe aci cu ciinii pina ii termina pe toti de vaccinat. Mai e si Sfintul’ Ion… Noroc ca apucai sa beau o tuica fiarta, sa-mi mai pun singele in miscare, ca altfel inghetam pina acum!“, continua barbatul, vorbind de unul singur.

Rebegiti de frig si zgiriati de animalele care se zbatusera incercind sa scape neintepate, diostenii parca au petrecut cu mai mult chef pe la Ionii si Ioanele sarbatoriti. Si normal ca toti ciinii au primit in acea zi portie dubla de mincare. Meritau si unii, si altii, dupa cite au patimit!