Ciinii latrara inversunat si in poarta isi facu aparitia un barbat maruntel, cu parul de un castaniu molatec si ochi blinzi.
„Noa, da’ intrati in casa, ca v-o fi frig! E cam deranj, dar ne-oti scuza, ca nu asteptam musafiri…“. Prin streasina de tabla, gaurita si mai ingusta decit scara, zapada se topea in picaturi grele. Pe hol, peretele din partea dreapta era pictat cu scena biblica in care Samson doboara stilpii templului. Vizavi, o corabie se lupta cu valurile dezlantuite, sub un cer de plumb aprins. „Fiu-meu, intiiul nascut, le-a facut. Cu pasta de dinti amestecata cu acuarele de la ai mici, ca pentru vopsele nu sint bani. De copil se joaca desenind. La scoala nu s-a dus, ca nu e timp de pierdut, trebuie sa isi cistige piinea“. „Uite si copiii!“, se lumina barbatul in fata canapelei pline cu fetisoare blondine, cu ochi iscoditori si timizi in acelasi timp. „Din 13, cit ne-a dat bunul Dumnezeu, doar astia sint acasa“.
Mircea si Silvia Nechifor sint casatoriti de 28 de ani. Mai mult de un sfert de secol in care au fost binecuvintati cu 13 copii pe care s-au straduit sa ii educe cu respect fata de oameni si cu admiratie fata de Dumnezeu, singurul lor „aliat“ in lupta cu saracia. Lipsiti de avutie, dar bogati si frumosi cu sufletul, cei 15 Nechifori traiesc in armonie in casuta lor veche si neincapatoare, multumiti cu ce au, atita timp cit se stiu cinstiti.
Cinci copii din patru cezariene
„Emanuel e intiiul nascut. Are 26 de ani si lucreaza in Craiova, la Marlorex. L-a inzestrat Dumnezeu cu multe haruri: cinta la acordeon, la orga, deseneaza… A facut scoala de croitorie dar, chiar daca i se indemina, nu-i place. Urmeaza Estera Daniela. Are 24 de ani. Doar ce-a plecat in Germania sa faca menajul la o familie de acolo. Angelica a venit la diferenta de doi ani: are 22. Ana si Corneliu, de 19 si 18 ani, lucreaza la Bilteni, la o patiserie. Lidia are 16 ani, dar e cea mai voinica. Mai voinica si decit baietii. Asa ca ii spunem Samson. Simona e in clasa a VIII-a si invata cel mai bine dintre toti. Astialalti o cam scalda cu cartea, dar pe ea nadajduim ca Dumnezeu ne va ajuta sa o dam mai departe. Probabil ca i-ar placea sa fie dascalita. Andrei are 13 ani si este si el la scoala. Dupa el vin gemenele: Ioana si Magdalena, ca nevasta-mea a facut din patru cezariene, cinci copii. Alin este stingaciul nostru, foarte sensibil, dar ambitios. Ancuta Cornelia este in clasa I si, in sfirsit, ultima este Naomi Gabriela, mezina noastra isteata, cirja tatei. Are minte, oricum, adica nu imi face probleme din alea de la care te scarpini in cap“. Cuvintele barbatului, indulcite de accentul moldovenesc, se insiruiesc calde, mingiind parca chipurile copiilor inghesuiti pe canapea, care il asculta seriosi, zimbind timid cind le venea rindul la descriere. Nimeni nu il intrerupe, iar miinile le odihnesc in poala, in pozitia scolareilor amenintati ca o sa li se scada nota la purtare daca nu sint disciplinati. Doar Naomi se cocoata strengareste pe genunchii tatalui ei, leganindu-se si alintindu-se.
„De ce am facut atitia copii? Nevasta-mea i-a facut, nu eu! Eu doar i-am numarat si am ajutat la cresterea lor“, zimbi barbatul dupa care relua, serios: „Dumnezeu ni i-a dat si noi i-am multumit pentru fiecare in parte“.
„Stiti cine se incadreaza in lege? Betivii care stau la crisma si tiganii care asteapta cu mina intinsa“
Sotii Nechifor au venit in Radovan tocmai din Moldova. Si-au cumparat o casa cu banii pe apartamentul vindut in Botosani si s-au pus pe treaba: au muncit pamintul si s-au apucat sa extinda cu citeva odai casa mult prea neincapatoare.
„Ne descurcam prin mila lui Dumnezeu. De pe pamint am luat citeva brate de spice si citeva babe, ca asa se zice pe la noi la ghijuri. Am investit mult si am luat mai nimic. Nu mi-e frica sa spun ca primaria nu ne-a ajutat cu nimic. La inceput mi-au dat 400.000 de lei pentru toti copiii, am alergat pe la Craiova dupa acte pentru dosar, dupa care mi-au spus sa ma duc la Botosani sa le aduc de acolo ceva, cum ca mi-o dat mama pamint. Pai de unde am io bani sa ma duc la Botosani? Stiti cine se incadreaza in lege? Betivii care stau la crisma si tiganii care asteapta cu mina intinsa, ca pentru ei s-a si dat legea! Da’ nu-i bai, ca am renuntat“, spune cu amaraciune in glas Mircea Nechifor, fara a ridica insa nici un moment tonul vocii. In toata simplitatea lor, membrii familiei Nechifor pot spune ca stiu ce inseamna fericirea. Traiesc in pace, bucurindu-se de putinul pe care il au, impartasind fiecare lucru, oricit de marunt si sprijinindu-se intre ei.
