Un batrin bolnav si aproape orb traieste intr-o camaruta insalubra dintr-un imobil din Craiova de pe strada Caracal nr. 50. Pentru a avea ce minca, barbatul cerseste la Biserica Sfintul Nicolae Ungureni in fiecare zi. Anul trecut, familia Gheorghe l-a vazut pe batrin la poarta bisericii si a hotarit sa-i acorde o mina de ajutor. Asa au inceput o serie de demersuri pentru a salva un om din ghearele mortii. Batrinelul nu mai vrea acum decit sa scape din cosmelia in care locuieste, sa mearga la azil ca sa sa aiba caldura, lumina si mincare in fiecare zi.
Mihai Ceausanu are 77 de ani, s-a nascut in comuna Obirsia de Cimp, judetul Mehedinti, si este singur din 1983. Nu a fost casatorit niciodata, iar rudele sale „s-au topit in valurile vietii“. A ramas singur si chiar nu mai trage speranta ca o sa apuce Anul Nou. La viata lui a fost om cu stare, strungar, si cistiga destul de bine. La doar 18 ani a luptat in cel de-al doilea razboi mondial, dar nu i-au fost recunoscute niciodata meritele. Si-a pierdut actele cind a fost luat cu salvarea. A lucrat la combinatul de la Hunedoara, dar nu are destula vechime sa poata beneficia de pensie. Nici macar nu a stiut ce demersuri sa faca in acest sens. Ani de zile s-a luptat cu viata, traind din cersit. Nu ii este rusine ca intinde mina, dar singur recunoaste ca altfel nu ar avea din ce sa supravietuiasca. In camaruta insalubra locuieste din 1983. In anul 1988 i s-a facut contract de inchiriere, si omul si-a platit darile la zi. Are o singura camera, o baie si o bucatarie. Casa de la numarul 50 a fost retrocedata in 1997 proprietarului de drept, care nu a mai prelungit contractul lui nea Mihai, dar l-a lasat sa stea acolo. Conditiile sint de neimaginat. Pe post de toaleta troneaza un scaun de WC, fara capac si imputit, pe jos pamint, iar peretii s-au innegrit din cauza trecerii timpului. Nici camaruta de patru metri patrati nu arata mai bine. Un pat facut din citeva scinduri si patru caramizi, pe care sint aruncate niste trente. O masa veche este asezata in celalalt colt al camerei, iar pe jos- pamint batatorit. Nea Mihai nu are nici macar curent de ani buni, dar s-a obisnuit cu bezna.
„Vreau la azil, oriunde, numai sa fie cald, cu lumina de la bec, cu apa calda si mincare“
Nespalat de sase luni si mirosind ingrozitor, Mihai Ceausanu pleaca in fiecare zi la o circiuma din apropierea domiciliului sau, unde e mai cald. A obtinut prin bunavointa patronului si a angajatilor localului un colt in care sta cuminte pe un scaun, departe de clienti. E multumit. Batrinul povesteste cum i-a scos in cale Dumnezeu o familie de pensionari din Craiova: „Acum un an, eram pe scari la biserica. Inghetasem de frig si nu strinsesem mai nimic, nici bani, nici mincare. Eram disperat. Atunci nea Gheorghe si cu sotia au venit si mi-au dat ceva bani si mincare de pomana. Cred ca le-a fost mila de mine, ca m-au intrebat unde stau si din ce traiesc. Asa am ajuns sa am si eu un ajutor la batrinete“.
Membrii familiei Gheorghe au inceput usor, usor sa se ataseze de batrin. Prima data i-au adus de mincare saptaminal, ca si acum, iar din aprilie au inceput sa faca demersurile necesare ca nea Mihai sa beneficieze de un venit din partea statului. „Si anul trecut, de Paste si de Craciun, l-am luat acasa, l-am spalat, l-am imbracat bine si l-am pus cu noi la masa. E pacat ca nu avem decit pensiile si din ele facem acte caritabile. Avem chiar si o asociatie caritabila, SF. Ciprian, singurii membrii fiind eu, sotia si o nepoata. Ne-am interesat la Protectia Sociala si ne-au spus ca putem beneficia de fonduri pentru acte caritabile numai dupa ce avem vechime de un an“, povesteste Ionel Gheorghe.
Acesta a depus adrese la alte doua fundatii, Helias si Sfintii Apostoli, in speranta ca aceste doua organizatii neguvernamentale il vor sprijini mai mult pe batrin. Primaria Craiova i-a acordat batrinului, incepind cu aceasta luna, venitul minim garantat. Singura dorinta a lui Mihai Ceausanu este sa fie primit la azilul de batrini. Ionel Gheorghe face demersuri in acest sens si a obtinut promisiunea directoarei azilului ca lui Mihai Ceausanu i se va gasi un loc in aceasta institutie. „Vreau sa merg la azil, normal ca vreau. Aici put, sint mizerabil si mor de frig. Dorm noaptea cu o gramada de haine pe mine si tot inghet. Am ajuns ca la batrinete sa imi pling singur de mila. Vreau la azil, sa fie cald, cu lumina de la bec, cu apa calda si mincare. Poate o vrea Bunul Dumnezeu sa ma ajute sa prind si eu Anul Nou“, a spus Mihai Ceausanu.
