Legea nr. 247/2005, privind reforma in domeniile proprietatii si justitiei, nu rezolva problema despagubirilor fostilor proprietari ai caselor nationalizate, continând dispozitii contradictorii, lipsite de claritate si coerenta. Aceasta a fost concluzia Curtii Europene a Drepturilor Omului (CEDO) in urma analizei efectuate asupra dreptului de proprietate din perspectiva obligatiilor pozitive ce revin statului român privind protejarea acestui drept, prevazut de articolul 1 din Primul Protocol aditional la Conventia Europeana. De asemenea, CEDO a precizat ca, prin vânzarea imobilelor catre chiriasi fara a se verifica situatia juridica a acestora, organele administratiei publice au incalcat in mod flagrant hotarârea judecatoreasca ce dispunea restituirea in natura catre fostul proprietar.
Alta critica adresata de Curte statului român face referire la maniera neunitara de interpretare si aplicare a legilor proprietatii, schimbarile imprevizibile in jurisprudenta nationala, divergenta solutiilor adoptate pe aceeasi problematica chiar la nivelul instantei supreme române, absenta unui mecanism juridic care sa asigure unificarea acestor practici. Argumentele aduse de CEDO in sprijinul concluziilor trase sunt solutiile date in procesele intentate statului român de catre fosti proprietari – cazurile Strain, Porteanu, Paduraru vs. România. Astfel, in cazul Strain, judecatorii europeni au constatat ineficienta procedurii de despagubire prin echivalent prevazuta de Legea nr. 10/2001, subliniind ca, la momentul sentintei date de instanta româna, reclamantii nu beneficiau de nici o posibilitate de a obtine despagubiri pentru privarea de proprietate de care au suferit.
In cazul Porteanu, statul român a fost obligat la plata unei despagubiri de 60 de mii de euro, pentru lezarea dreptului de proprietate.
CEDO a retinut ca Legea nr. 247/2005 le acorda persoanelor aflate in situatia lui Porteanu, „cel putin in teorie“, dreptul de a obtine despagubiri egale cu valoarea de circulatie a bunului ce nu poate fi restituit.
CSM a trimis nota tuturor instantelor
Constatând si in acest caz ca s-a incalcat articolul 1 din Protocolul 1, Curtea a subliniat ca noua lege nu a dus in speta la acordarea efectiva a vreunei despagubiri, adaugând ca legea nu a dus in speta la acordarea prejudiciului suferit de persoanele lipsite de bunurile lor, inaintea intrarii sale in vigoare, ca urmare a unei absente prelungite a oricarei despagubiri. In ceea ce priveste hotarârea Paduraru vs. România, judecatorii europeni au identificat, printre cauzele care au determinat incalcarea dreptului de proprietate al reclamantilor, lipsa unor acte normative cu continut clar si coerent, precum si „absenta unui mecanism juridic care sa asigure prin Inalta Curte de Casatie si Justitie unificarea practicilor divergente existente la nivelul intregii tari“. Agentul Guvernamental (avocatul statului in fata CEDO) a atras atentia Consiliului Superior al Magistraturii ca exista riscul ca, in situatii similare reclamate la CEDO, statul român sa fie obligat fie la restituirea in natura a imobilelor, fie la plata unor sume acoperind valoarea de circulatie a caselor revendicate. In vederea „responsabilizarii magistratilor români“, CSM a trimis tuturor instantelor nota MAE privind problemele ridicate in fata CEDO, indicând si care ar fi riscurile unor noi condamnari. Concret, adresa Ministerului Afacerilor Externe indica jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg in ceea ce priveste România si care ar fi riscurile pentru ca guvernul român sa fie din nou condamnat de instanta europeana pentru incalcari ale Conventiei Europene a Drepturilor Omului.
