Academicieni, profesori universitari din tara si strainatate, oameni de cultura si simpli craioveni au vizitat casa omului de cultura Marin Sorescu, din satul Bulzesti.
La aproximativ 30 de kilometri de Craiova, in satul Bulzesti, te intâmpina parca alta lume. De o parte si de alta a unui drum ingust se intind case saracacioase, multe dintre ele nelocuite si ajunse in paragina… Casa batrâneasca in care s-a nascut scriitorul nu mai exista, ci doar locul acesteia, in zona intitulata „Gura Racului“.
Cu totul aparte fata de majoritatea caselor din satucul Bulzesti este insa imobilul in care a trait omul de cultura Marin Sorescu. Intr-o curte cu livada si foarte multi salcâmi, cu o fântâna imbatrânita de vreme, cu gospodaria oarecum asezata in panta, se afla locuinta in care isi gasea de multe ori linistea si inspiratia Marin Sorescu. Când intri in casa, de o parte si de alta a camerei se afla amenajata biblioteca, pe care insa poetul nu a apucat sa o umple. La etaj sunt dormitoarele si biroul in care poetul avea masina de scris „Hermes“, dar si tablourile pe care le-a pictat si de care foarte putina lume stie, o palarie si câteva camasi atârnate intr-un cuier.
„Azi incepu sa bata vântul si nu stiu ce s-ar face gugustiucii, pentru ca nu stiu ce voi face eu…“, sunt ultimele cuvinte pe care, parca prevestind ca va muri, Marin Sorescu a apucat sa le scrie. Pe paturi si pe podea sunt asezate covoare lucrate la razboi, iar in una dintre camere televizorul „Electronica“. De pe terasa locuintei se vad in departare imprejurimile Bulzestiului si padurile de salcâm…
„Marin era foarte apropiat de carte“
La câteva case departare de locuinta lui Marin Sorescu sunt stabiliti cei doi frati mai mari ai scriitorului, Marioara si Nicolae Sorescu, si câteva rude mai indepartate. Vorbesc cu emotie despre fratele lor, povestesc momente inedite traite de ei in copilarie, cu toate greutatile, dar si momentele placute.
„Inca de mic, Marin era foarte apropiat de carte. Când era in clasa a II-a venea mereu cu carti si ma ruga: «Citeste-mi, tato, si mie». Eram copii necajiti, fara tata, care am incercat sa il indemnam sa invete… Ii citeam o data poezia si o invata pe de rost. Venea de la scoala, toca lemne si se apuca de invatat“, a povestit Marioara Sorescu, de 81 de ani, din satul Bulzesti.
Academicienii, oamenii de cultura români si straini, profesorii universitari au ramas impresionati de „zestrea“ Bulzestiului, incercând sa se apropie tot mai mult de Marin Sorescu, de satul natal al acestuia, de cimitirul regasit in opera sa „La Lilieci“. Si micutii Scolii generale „Marin Sorescu“ din comuna au incântat pe cei prezenti cu recitalul de poezii alese din opera scriitorului.
Locuinta din Bulzesti, nedeclarata casa memoriala
Desi familia incearca sa transforme casa in care a locuit Marin Sorescu in casa memoriala, de ani buni se loveste de refuzul autoritatilor judetene, in cea mai mare parte a anului locuinta scriitorului ramânând inchisa…
