Face muzica, film, teatru, scrie. Este de departe un artist in toata puterea cuvântului.
Un copil timid, scund care in clasa a cincea visa sa ajunga un al doilea Cristian Gatu, motiv pentru care exersa cu daruire aruncarile la poarta. Mai târziu a inceput sa cocheteze cu imitatiile din lumea muzicii. Primele victime: Dida Dragan si Aura Urziceanu, pentru ca apoi sa indrazneasca sa recunoasca la una dintre orele de dirigentie ca vrea sa devina actor. De anul cinci de scoala se leaga si primele exercitii muzicale cu chitara, pe care tatal i-o cumparase, si primele amintiri ale artistului de astazi, Ioan Gyuri Pascu. „Ghiozdanul din spate ma acoperea foarte tare. Nu se vedea capul. Eram calaretul fara cap. Prin clasa a doua aveam un metru si 15 centimetrii. Intr-a cincea, când deja aveam diriginte, profesor, nici nu ma vedeam dupa cartile care erau pe masa“, povesteste cu umorul caracteristic artistul. Intre timp, organiza impreuna cu prietenii in spatele blocului „Steaua fara nume“, pentru ca intr-a saptea sa scrie, sa regizeze si sa joace o intâmplare cu locotenentul Columbo, in care incerca sa il imite pe Petre Falk. E prima incercare actoriceasca, daca nu luam in considerare montajele literar-artistice in care s-a produs recitând. Anii trec si tânarul timid ajunge student la Facultatea de Filologie, sectia Româno-spaniola. Isi incepe acum si activitatea actoriceasca. Nu uita nici de muzica, intrucât visul de a ajunge un al doilea Cristian Gatu se spulberase.
Intre muzica, film si scris
Astazi face umor de calitate, alaturi de „Divertis“, teatru, muzica si din când in când scrie. A cochetat de doua ori cu cel din urma domeniu. Si a reusit sa convinga.
„Dupa «In cautarea armoniei» a venit «Gândirea, copilul realitatii si creatorul iluziei» (sase eseuri si o istorioara) care continua intr-un fel linia primei carti. Mi-a venit pur si simplu sa scriu si am scris in trei zile. Am incercat sa scriu si a patra zi. Mi s-a parut o carte cam subtirica si n-am mai reusit. Sunt anumite chestii pe care le primesti. Asta a fost. O inspiratie. Am primit multe mail-uri prin care mi se confirma ca «In cautarea armoniei» nu este numai o carte de tinut la veioza, pe unii oameni chiar i-a ajutat sa rezolve probleme, lucru care m-a incurajat intr-un fel sa continui experienta cu scrisul“, a precizat Ioan Gyuri Pascu. A cunoscut succesul in primul rând ca membru al grupului de umor „Divertis“, poate cel mai longeviv grup de artisti care produce nonstop umor de calitate. Reteta n-am aflat-o, dar o mica explicatie am gasit. „Viata este un sir de alegeri. In fiecare clipa, noi trebuie sa alegem si, daca isi asculti inima si o pui in legatura cu mintea, ele te vor invata sa faci alegerea buna. Asta se traduce printr-o chestiune care inseamna bun-simt. Bunul-simt te indeamna sa faci lucruri din inima, cu priza la public“, a tinut sa precizeze artistul.
Si chiar daca timpul mereu este in competitie cu el, Gyuri Pascu nu a uitat de dragostea sa, muzica. Astazi, chiar daca asa pare a fi, nu a mai uitat chitara de la tatal sau, acolo sus pe dulapul din sufragerie, cum facea odinioara, ci a treminat deja trei piese din noul album.
„Mai am sapte de inregistrat. Nu am terminat, caci sunt prins in proiectele astea de teatrul (turneul cu piesa «O noapte furtunoasa»). Ele sunt scrise, muzica tot, probabil când ma voi elibera putin. Se cheama «La jumatatea vietii». Am si inregistrat piesa care da titlul albumului. De ce «La jumatatea vietii»? Pentru ca asa am simtit ca se intâmpla. Mi-a venit acest text, care spune multe despre viata mea. E un cântec extrem de spoveditor“. Si totusi, dincolo de toate aceste preocupari, Gyuri Pascu iubeste inainte de toate filmul, chiar daca paradoxal lui ii acorda cel mai putin timp: „Daca ar fi sa fac un top al inimii mele, desi am facut cel mai putin, in inima mea conduce filmul, apoi teatrul, radioul, muzica, televiziunea abia cu puncte, puncte abia pe la locul sapte, opt. Un paradox al vietii. Trebuie sa ne invatam cu ele“, a conchis actorul.
