Potrivit agenţiei Adnkronos, printr-o scrisoare adresată ziarului Il Tirreno, un aşa-zis „grup armat de purificare etnică“ – GAPE – a revendicat sâmbătă dimineaţă incendiul din noaptea de 10 spre 11 august dintr-o tabără de romi din Livorno, în care au murit patru copii de ţigani nomazi originari din România.
„Revendicăm incendierea taberei de nomazi din Livorno“, se afirmă în scrisoare. „Ar fi trebuit să aibă efecte devastatoare. Scopul nostru este să suprimăm romii atât de numeroşi care circulă pe teritoriul italian. Ei reprezintă drojdia umanităţii. Ne-am săturat de infracţiunile lor“, afirmă gruparea GAPE, care, precizează agenţia italiană, nu era cunoscută până în prezent.
„Le dăm 20 de zile – începând cu 25 august – pentru a părăsi teritoriul italian şi pentru a desfiinţa diversele tabere de nomazi împrăştiate pe tot cuprinsul ţării“, este ultimatumul lansat de GAPE la adresa romilor nomazi. „În fiecare lună va fi un atentat într-o tabără diferită, cu consecinţe mai grave decât cele de la Livorno“, ameninţă gruparea.
Românii din Italia, în pericol
Giancarlo Germani, preşedintele Partidului Românilor din Italia, consideră că toţi românii din Italia sunt în pericol, fiind vizaţi de ameninţarea grupării extremiste, pentru că presa şi unii politicieni din Italia nu fac diferenţa între romi şi români şi există tendinţa de a pune pe seama românilor tot ce se întâmplă rău în Italia. „Eu văd o ameninţare pentru toţi românii din Italia. Acum nu mai trebuie să fie dezbinaţi, ci să stea toţi împreună“, a recomandat Germani membrilor comunităţii române din Italia.
Şeful diplomaţiei române, Adrian Cioroianu, a declarat duminică, la Realitatea TV, că aşteaptă o confirmare oficială din partea autorităţilor italiene în privinţa revendicării incendiului de la Livorno şi a ultimatumului dat romilor de gruparea extremistă. Ministrul a sugerat că autorităţile române ar putea organiza operaţiuni de repatriere în cazul unor ameninţări reale la adresa cetăţenilor români.
Romano Prodi: „O problemă politică foarte complicată“
Drama de la Livorno a dat naştere unei polemici despre condiţiile de viaţă ale celor 140.000-160.000 de ţigani care trăiesc în Italia şi în special ale celor 60.000 de romi veniţi recent din ţări ale Europei de Est, în special din România, care nu au cetăţenie italiană.
Ministrul imigraţiei, Paolo Ferrero, a apreciat că moartea celor patru copii este doar una dintre tragediile provocate de indiferenţa comunităţilor locale. În replică, primarii marilor oraşe i-au amintit că politica imigraţiei şi mijloacele care decurg din aceasta ţin de autorităţile centrale.
Şeful guvernului, Romano Prodi, a subliniat că este vorba despre o „problemă politică foarte complicată“ care „priveşte toată Europa“. Italia este însă „mai puţin pregătită decât alte ţări, pentru că aici fenomenul este recent“, a spus el.
Un purtător de cuvânt al Comisiei Europene, solicitat de presa italiană să comenteze drama de la Livorno, a făcut apel la „aplicarea deplină“ în Italia a „regulilor pentru integrarea romilor şi a altor minorităţi“, menţionând directiva europeană care interzice discriminările pe bază de rasă sau origine etnică. Comisia Europeană a recomandat în 2005 recunoaşterea romilor de către statele membre ca „grup etnic distinct care beneficiază de prioritate de acţiune în materie de politică de includere şi locuri de muncă“.
Şi Consiliul Europei a cerut Italiei să ia măsuri pentru a integra populaţia romă. „Când un copil rom moare din cauza condiţiilor de viaţă deplorabile, întreaga societate este responsabilă, nu numai părinţii“, declara, într-un comunicat, secretarul general-adjunct al Consiliului Europei, Maud de Boer-Buquicchio. „Invit autorităţile italiene, atât la scară naţională, cât şi locală, să ia măsuri în favoarea romilor în mod coordonat, aplicând planuri de integrare de amploare, precum şi o campanie de sensibilizare vizând combaterea prejudecăţilor bine înrădăcinate în privinţa romilor“, a spus Maud de Boer-Buquicchio. „E mare nevoie ca oamenii să înţeleagă cine sunt ţiganii şi, mai ales, ce nu sunt ei“, a explicat oficialul Consiliului Europei.
