Avem un punctaj de 3,7, faţă de 6,51 media europeană. Indicele Bulgariei este cu 0,4 mai bun. Mita vine de la companiile multinaţionale bazate.
Deşi, aparent, s-au depus eforturi în privinţa luptei împotriva corupţiei, România reuşind să scape de clauzele de salvgardare la Capitolul Justiţie – Afaceri Interne, ţara noastră este percepută ca fiind cea mai coruptă din Uniunea Europeană. Aceasta a fost concluzia prezentată ieri de Transparency International, în cadrul lansării, la nivel global, a Indicelui de Percepţie a Corupţiei (IPC) în sectorul public. IDC a fost realizat în 180 de ţări şi cuprinde 14 studii şi sondaje efectuate în rândul oamenilor de afaceri (rezidenţi şi nonrezidenţi) şi al analiştilor de ţară.
Potrivit acestuia, deşi anul curent a înregistrat o creştere de 0,6% faţă de anul trecut, România continuă să fie percepută drept ţara cu cel mai ridicat nivel al corupţiei din Uniunea Europeană, cu un indice de 3,7 din 10. Spre comparaţie, reprezentanţii TI au arătat că media indicelui la nivel european este de 6,51, Bulgaria poziţionându-se superior României, cu un indice de 4,1. IPC foloseşte o scală de la zero la zece, unde euro indică un nivel înalt al corupţiei percepute, iar zece indică un nivel scăzut al acesteia.
„Creşterea de 0,6% înregistrată de România în 2007 este legată de faptul că a reuşit să adere la UE şi să evite clauzele de salvgardare. Diferenţa dintre percepţia corupţiei în Bulgaria faţă de România provine de la problemele pe care acestea le-au avut în momentul aderării: România trebuia să combată corupţia în primul rând, iar Bulgaria, infracţiunile de crimă organizată“, a declarat ieri directorul executiv al TI, Victor Alistar.
„Percepţia corupţiei în Bulgaria de către oamenii de afaceri este mai mică decât în România, pentru că bulgarii şi-au rezolvat aceste probleme încă din 2005, în timp ce în România există cadru legal, dar se înregistrează deficienţe în aplicarea lui“, a mai spus Alistar.
Transparenţă privind cheltuirea banilor publici
Reprezentanţii TI şi-au exprimat îngrijorarea că această creştere de 0,6% nu este sustenabilă dacă nu se continuă lupta anticorupţie. „Este recomandabil, pentru sustenabilitatea creşterii din acest an, ca autorităţile de la Bucureşti să adopte o serie de măsuri legislative care să oblige autorităţile publice la creşterea transparenţei şi predictibilităţii cheltuirii banilor publici, precum şi la predefinirea tuturor seturilor de criterii pe baza cărora se desfăşoară activitatea în instituţiile publice“, se mai arată în raportul TI.
În opinia acestora, ţările în curs de dezvoltare ar trebui să folosească fondurile primite de la donori pentru a întări instituţiile publice şi a creşte calitatea guvernării, ca parte integrantă din programele de reducere a sărăciei.
Semnale de alarmă
Incriminând modul în care România s-a pregătit pentru aderare, îndeplinindu-şi „doar formal“ angajamentele din sfera luptei anticorupţie, TI precizează că evenimentele de pe plan intern arată că reforma justiţiei şi lupta anticorupţie par să întâlnească obstacole care pot afecta evoluţia viitoare a indicelui şi sustenabilitatea luptei anticorupţie pe cele trei paliere de intervenţie: sancţionarea prin mijloace penale, control administrativ şi prevenţie.
În acest sens, TI a menţionat activitatea procurorilor anticorupţie, care s-a materializat anul acesta prin câteva trimiteri în judecată, ceea ce înseamnă o slabă eficienţă. „Adevăratul test de eficienţă îl reprezintă trimiterea dosarelor de mare corupţie în instanţă şi condamnările definitive“, notează TI, făcând totodată apel la autorităţi „să înceteze politizarea discursurilor referitoare la DNA“ şi „să adopte măsurile necesare pentru depolitizarea Ministerului Public“.
Corupţia are rădăcini globale
Evidenţiind strânsa corelaţie dintre corupţie şi sărăcie, raportul TI arată că 40% dintre ţările cu scoruri sub 3 – care arată o percepţie mare a corupţiei – sunt clasificate de Banca Mondială ca fiind ţări cu venituri mici. Somalia şi Birmania au scorul cel mai scăzut, de 1,4, în timp ce Danemarca şi-a îmbunătăţit poziţia, cu un indice de 9,4. La fel şi în cazul Finlandei şi Noii Zeelande, care au prezenţe constante în topul celor mai „curate“ ţări din IPC. Scorurile mari ale ţărilor şi teritoriilor bogate, în principal din Europa, Asia de Est şi America de Nord, reflectă existenţa unor sectoare publice relativ curate, susţinute de stabilitate politică, reglementări solide şi liber acces la informaţii de interes public. În antiteză, corupţia la nivel înalt din ţările sărace are o dimensiune internaţională care implică ţările situate pe primele poziţii din IPC. „Banii pentru mită vin de multe ori din partea companiilor multinaţionale bazate în ţările bogate ale lumii, companii care consideră plata mitei pe pieţele de export ca o strategie de afaceri legitimă“, se arată în raportul prezentat ieri simultan la Londra şi la Berlin. Potrivit acestuia, centrele financiare au un rol extrem de important, creând posibilitatea ca oficialii corupţi să poată transfera, ascunde şi investi averi dobândite ilicit. Exemplificând cazurile de finanţări offshore, TI a punctat faptul că acestea au jucat un rol central în deturnarea unor sume enorme din ţări în curs de dezvoltare, precum Nigeria şi Filipine, facilitând încălcarea legii de către lideri corupţi şi sărăcirea populaţiei aflate sub guvernarea acestora.
