Din cauza dobânzilor şi a comisioanelor exagerate practicate de bănci, precum şi aprecierii monedei euro, craiovenii îşi cumpără apartamente pentru care achită preţul unei vile.
„Mai mulţi bani în contul băncilor!“. Sună ca un slogan, dar este realitatea cu care se confruntă cei care şi-au cumpărat case contractând credite bancare. Toată lumea apelează la credite fie pentru nevoi personale, fie pentru locuinţe. Creditorii către bănci plătesc pe apartamente vechi din blocuri dărăpănate preţuri de trei ori mai mari decât valoarea reală a locuinţelor. Cei împrumutaţi în moneda europeană sunt de două ori dezavantajaţi. O dată, pentru că au crescut dobânzile la credite, ca urmare a politicii Băncii Naţionale a României (BNR) de limitare a creditului în euro. Şi încă o dată, pentru că leul s-a depreciat foarte mult în ultima perioadă. Povara ratelor lunare apasă pe umerii celor care primesc salarii în moneda naţională, dar şi-au luat apartamente cu credite în euro sau alte valute. Aceştia achită la bancă de trei ori preţul actual al locuinţelor. Ca o comparaţie, o familie care şi-a cumpărat un apartament cu două camere pentru care s-a împrumutat de 30.000 de euro achită la bancă aproape 80.000 de euro în total, în 25 de ani. Aceasta înseamnă că plăteşte băncii de 2,7 ori mai mult decât suma împrumutată. Deci, apartamentul vechi este achitat la un preţ de aproape trei ori mai mare decât cel real. Calculul anterior s-a făcut pe baza dobânzilor practicate de diverse bănci la creditele ipotecare sau imobiliare. Dacă dobânzile îşi continuă trendul ascendent, atunci suma la care familia respectivă şi-a cumpărat apartamentul creşte şi mai mult.
Peste 25-30 de ani, apartamentul cu pricina va fi atât de vechi încât nu se ştie dacă proprietarul îl va mai putea vinde la preţul la care l-a achiziţionat.
Calculele se schimbă de la an la an
Şi cei care au contractat credite ipotecare anii anteriori sunt dezavantajaţi. Aceştia îşi achită apartamentele la preţul unei case sau chiar unei vile din cartierele mărginaşe ale Craiovei. Clienţii au luat un credit cu o dobândă variabilă relativ mică la data contractării, au avut o rată rezonabilă până nu demult, dar în doi-trei ani dobânzile au urcat spectaculos şi, odată cu ele, a crescut şi preţul casei. „Am un credit ipotecar de 28.000 de euro, contractat în 2006. La vremea respectivă, aveam o rată de 192 de euro pe lună, ceea ce însemna în lei vechi 6,8 milioane. Acum am de plată 242 de euro pe lună, adică peste nouă milioane de lei. Când am luat creditul, trebuia să returnez 58.000 de euro, iar acum am de plată peste 72.000 de euro. Nu ştiu cât va fi la anul, dar apartamentul meu e plătit cu vârf şi îndesat“, a spus Gabriela Oprişi, de 31 de ani, din Craiova. O persoană care are un credit ipotecar de 50.000 de euro, cu DAE de 12% pe an, plăteşte în 30 de ani 165.000 de euro, adică de 3,3 ori mai mult decât face casa. Şi cei cu credite mai mici îşi triplează preţul locuinţei, din cauza „relaţiilor“ cu banca la care au creditul. „Am un credit de 11.000 de euro, contractat în 2005, pe 25 de ani. La finalul perioadei trebuie să achit 28.000 de euro, cu DAE de 11,6%. Achit dublu şi ceva la bancă. Este foarte mult“, a spus un bărbat, de 34 de ani, din Bănie.
Singura soluţie pentru a nu se tripla preţul casei ar fi rambursarea anticipată. Dar nu toţi au creşteri spectaculoase de salarii pentru a achita în avans miile de euro cu care sunt datori la bănci.
