Nu mai sunt de mult nomazii frumoşi prin venele cărora curgea sângele fierbinte al oamenilor liberi, care îşi trăiau cu pasiune iubirile până la moarte. Din câmpiile verzi s-au mutat în case cu etaje, împodobite cu turnuleţe creţe, iar în locul cailor crescuţi sub cerul liber, au ales să se plimbe în Mercedes.
Craiova, Ciupercă, ora 10.45. Echipaje de poliţie şi jandarmi îşi fac apariţia şi opresc lângă trotuare. Câteva minute mai târziu, în traficul obişnuit răzbate sunetul unei melodii ţigăneşti ce vine dintr-o maşină cu număr de Marea Britanie. În spatele ei, trei căruţe cu coviltir, acoperite cu materiale colorate, flori şi velinţe. Pe fiecare, un steag verde cu albastru, în mijloc cu o roată spiţată. Este steagul internaţional al romilor, adoptat cu peste trei decenii în urmă şi simbolizând câmpurile înverzite şi seninătatea cerului. Roata – succesiunea vieţilor şi traiul nomad, în relaţie cu spaţiul originar al Indiei. Vremea nomazilor a trecut. Din obiceiurile de altădată, oamenii au mai păstrat însă câte ceva, deşi influenţele prezentului se simt cu barbarie. Ieri, de Ziua Internaţională a Romilor, adulţii şi-au lăsat copiii să formeze caravana care avea să mărşăluiască pe străzile oraşului, ei păstrându-se pentru spectacolul de seară, cu jocuri, dansuri şi, desigur, „Miss Piranda“.
Ştiu cine o să fie primar
Puţin după ora 11.00, alaiul se pune în mişcare cu destinaţia primărie. În faţă, în locul armăsarului de rasă, maşina cântătoare, urmată de cele trei căruţe împodobite strident. Vasile Velcu Năzdrăvan, mai-marele comunităţii şi consilierul prefectului pe probleme de romi, îşi ocupă locul de frunte. „Am rămas încă uniţi, chiar dacă vremurile s-au schimbat. Sunt aproape 70.000 de romi în judeţ şi doar 5% sunt oameni înstăriţi. Restul trăiesc cum pot. Acum avem automobile. Dar o să vină vremea să nu-şi mai permită mulţi maşini, pentru că va fi combustibilul scump. Şi o să ne întoarcem la căruţe“, prevesteşte omul, senin şi sigur pe el. În urma lui, cu hăţurile în mâini, Mihai Chiciu, zis Chetonae, ajuns la 72 de ani, dă bice calului: „Măi bătrân aicea nu e decât eu. Şi nimenea nu ştie mai bine ca mine prin ce-am trecut noi“. Triumfătoare, Maria Vrăjitoarea îl urmează la o aruncătură de băţ. În picioare, cu părul lung şi negru, despletit, ce curge de sub baticul roşu cu margini aurii, cu o bluză neagră înflorată, dansează cu mâinile în aer, pocnind din degete. Pare singura cuprinsă de spiritul sărbătorii. Se laudă că face vrăji şi o să spună chiar şi cine iese primar. De sub fusta grena, cu volane, se văd unghiile îngrijite, de culoarea vişinii coapte.
Roşul asortat cu multe paiete
În spatele căruţelor, se agită, doi câte doi, puştii învoiţi de la şcoală – unii însoţiţi de educatoarele şi învăţătoarele de la şcolile nr. 26 Mofleni, nr. 19 Catargiu şi nr. 13, alţii de câte un frate mai mare. Flutură steagurile României şi pe cel a romilor şi ţopăie neastâmpăraţi, purtând mesaje din care nici ei nu înţeleg mare lucru: „Respect pentru legi înseamnă respect pentru sine şi pentru viaţă“. Râd zgomotoşi şi gesticulează cu fervoare, ca nişte mici actori pe o scenă de teatru. Doar ici, colo, câte un „cavaler“ poartă costum negru, simplu sau dungat, şi pălărie cu boruri largi, cum numai bărbaţii familiei îşi permit. O cruce mare, bătută în pietre, decorează pieptul lui Petre, care, ruşinat, se ascunde după fete. Mult mai cochete, ele şi-au scos din dulapuri fustele şi bluzele viu colorate. Roşul a ieşit triumfător din lupta preferinţelor. Paietele decorează fiecare părticică de material, iar salbele stau încolăcite în jurul gâtului adolescentelor. Puştoaicele nu au decât mărgeluşe, galbenii sunt păstraţi pentru când vor creşte.
Au dansul în sânge
Ajuns în faţa primăriei, alaiul se opreşte pentru câteva minute. În jur, lumea se uită ca la un spectacol exotic. Maria Vrăjitoarea coboară din căruţă şi face o demonstraţie, unduindu-şi corpul pe ritmurile ce răzbat prin difuzoare. Şase-şapte paşi mai în spate, câteva fete se încumetă să-i ţină isonul. „Dansează minunat. Au mişcările în sânge. Când avem dansuri tematice pentru diferite spectacole, se mai pregătesc cu o doamnă balerină de la Liric, dar cele mai multe au învăţat acasă, în familie“, spun profesoara Georgeta Dinu şi secretara Lidia Ionescu, de la Şcoala nr. 19 Catargiu. „Aveam şi un spectacol în plan, în Piaţa Prefecturii, dar nu s-a putut, pentru că nu avem acordul autorităţilor. Peste un an, însă, o să avem grijă să ne prezentăm şi cu obiceiuri, cu îndeletniciri, o să fie mai frumos. Acum, am stabilit împreună cu ONG-urile şi cu Agenţia Naţională pentru Romi doar această caravană şi spectacolul de Miss“, încheie discursul Vasile Velcu Năzdrăvan.
