Dumnezeiescul gest de a dărui

Mijea de ziuă. Aburii se ridicau peste colinele liniştite şi tăcute ale Bucovinei. Încet, încet, oamenii se trezeau, căci era zi sfântă şi mare hram la Mânăstirea Putna a lui Ştefan cel Mare. După inundaţiile de la sfârşitul lui iulie, Moldova începea să-şi revină. Ajutoare din toată ţara au ajuns la cei care, cu doar trei săptămâni înainte, se aflau sub ape. Cele şapte tiruri cu ciment, ţiglă, cărămidă, haine, alimente, rechizite şi medicamente, strânse prin campania „Craiova ajută Moldova“, demarată de Fundaţia Gazeta de Sud, Primăria Craiova şi Monitorul de Suceava, treceau, unul după altul, la orele dimineţii, pe străzile Sucevei. Pentru că în comuna Moldoviţa sosiseră cu ceva vreme înainte alte pachete, materialele din cetatea Băniei au luat drumul Vicovului de Jos, situat la câţiva kilometri distanţă. În ultima vreme, alunecările de teren au devenit aici tot mai dese, iar ploile şi revărsările apelor din luna iulie n-au făcut altceva decât să agraveze situaţia. Undeva, ascunse privirilor, pe drumurile pietruite ale comunei, câteva case stăteau încă să pice.

Salvată de pompieri

„Încoace apă, dincoace apă…. a venit aşa, deodată… toată… M-am suit în pat, peste perne şi plapumă, că era noapte şi mi-era frică să ies, că nu ştiam cât e de mare. Dacă era ziuă, era altceva, că atunci o vezi când vine şi ai vreme să fugi, da’ aşa, noaptea, unde să scapi?“, spunea Ana Hrişcă, privind undeva dincolo de gard. „Şi apa asta e de sus venită…“, adăuga oftând, resemnată în faţa voii Celui de Sus.

Avea 82 de ani femeia şi vorba iute. Locuia cu pisica. În noaptea aceea, când apele i-au călcat pragul, au venit pompierii şi au scos-o din casă. Acum, hainele şi acareturile din camere erau încă de-a valma, aşezate unele peste altele, în mijloc. „Tătă săptămâna asta am spălat singură. Cine să le facă? M-amărăsc singură cum pot şi cât o să mai vreie Dumnezău“.

215 locuinţe afectate

Locuinţele din Bucovina sunt construite altfel decât în zona Olteniei, chirpiciul sau pământul fiind înlocuit de pietre şi cărămizi, cu temelie mult mai solidă. „Chiar şi cele din lemn sunt făcute cu simţ de răspundere şi nu se lasă luate de inundaţii aşa, cu una, cu două“, a menţionat primarul Constantin Mutescu. Cu toate acestea, apele au afectat 215 locuinţe, iar şase trebuie strămutate. Familia Roşca este una dintre ele. Petru, bărbatul casei, nu vrea nici în ruptul capului să audă de plecare: „Unde dracu’ să ne mutăm, că nu-i putere de mutat! Mă duc până în gârlă şi-apoi… tot mă opresc. Şi dacă ar cădea casa pe mine, ce? Mă duc la spital o lună, două şi pe urmă mă duc dracului!“. Părea că vorbeşte despre viaţa unui străin atunci când discuta despre pericolul ce-l pândeşte la fiecare ploaie sau revărsare de ape. Casa, moştenită de la mama sa, are vreo 67 de ani, „dar nu era aşa, acum e prefăcută de mine. A început să se surpe di amu’ trei ani“, povestea bărbatul. „Şi cum să ne mutăm, că doar nu e o ciupercă sau un melc să-l luăm la spinare“, a adăugat şi Ana Roşca, soţia bărbatului.

O mână de ajutor

Tirurile venite de la Craiova au fost descărcate până la amurg. În câteva zeci de minute, oamenii s-au mobilizat şi au pus umărul la descărcarea alimentelor şi a materialelor de construcţie. Auzind că e rost de ajutoare, femei şi bărbaţi s-au strâns să primească o sticlă de ulei sau o pungă cu zahăr. Unii aveau pensii de 120 de lei, alţii chiar de 70, după ce au lucrat vreme de 30 de ani la colectiv. Într-una dintre maşinile convoiului, Aurel Firu, patronul firmei de construcţii Fir Aur, împărţea pungile în stânga şi în dreapta. Nu a fost prima campanie în care s-a implicat voluntar şi, cu siguranţă, nici ultima. Bucuria din ochii oamenilor a cântărit mai mult decât oboseala şi foamea la un loc. Zece familii au primit, din partea Direcţiei Taxe şi Impozite din cadrul Primăriei Craiova, câte un plic cu 1.000 de lei: un bătrân fără picior care trăieşte singur cu baba sa, o femeie al cărei singur sprijin este o fată ce munceşte la Putna, o bătrână de 82 de ani, o Maria… Lacrimile de surpriză şi fericire şi un mulţumesc spus din suflet sunt răsplata pentru cei care au oferit, din celălalt capăt de ţară, un sprijin la necaz.