Până în luna august s-a fabricat toată apa grea necesară pentru toate reactoarele de la Cernavodă, şi cele existente, şi cele care se vor construi. Deşi există deja un surplus de 13 tone, OUG nr. 80/2006 stabileşte să se mai fabrice 300-350 de tone.
Am tăiat salariile medicilor şi ale profesorilor, luăm în calcul reducerea pensiilor militarilor, diminuăm procentul de compensare a medicamentelor, aplicăm coplata la serviciile medicale, supraimpozităm afacerile, drepturile de autor şi PFA-urile, remaniem guvernul, dar nu suntem în stare să realizăm o strategie coerentă în domeniul energiei. Toate măsurile luate în această vară, spun guvernanţii, sunt menite să reducă cheltuielile statului, pentru că, nu-i aşa, nu mai avem bani să plătim nici măcar pensiile, darămite să mai şi construim ceva în ţara asta.
N-avem bani pentru drumuri şi nici pentru construirea reactoarelor 3 şi 4 de la Cernavodă, dar ţinem în spate mega-Regia Autonomă pentru Activităţi Nucleare. Şi nu cu bani puţini, ci cu încă aproximativ 165 de milioane de euro…
Şi spunem că o ţinem în spate, pentru că toată apa grea necesară funcţionării reactoarelor de la Cernavodă (pentru care statul nu are bani şi se gândeşte să vândă o parte dintre acţiunile pe care le deţine la EnergoNuclear) a fost deja fabricată.
Conform declaraţiilor date anul trecut pentru Curierul Naţional de către oficialii RAAN, până în luna august 2009 Romag-Prod fabricase deja 2.500 de tone de apă grea, din care s-au exportat 58 de tone. Or, asta înseamnă că, pentru toate reactoarele de la Cernavodă, şi cele existente, şi cele care se vor construi, mai există în stoc cantitatea de 2.442 de tone de apă grea. Având în vedere că instalaţiile din cadrul Romag-Prod au o capacitate anuală de 180 de tone pe an, adică 15 tone pe lună, înseamnă că s-au mai produs 195 de tone de apă grea. În total, 2.637 de tone, adică întregul necesar pentru cele patru reactoare nucleare, atât pentru pornire, cât şi pentru funcţionarea pe întreaga durată de viaţă a acestora, de 30 de ani, plus o „rezervă“ de 13 tone!
De ce se mai continuă fabricarea apei grele, dacă la Cernavodă nu mai este nevoie!? Probabil, nici reprezentanţii RAAN şi nici cei din cadrul Ministerului Economiei nu ştiu…
Cert este că RAAN are cadrul legal necesar pentru continuarea producţiei de apă grea cel puţin până în luna martie 2011: conform OUG nr. 80/2006 mai sunt de fabricat 300-350 de tone de apă grea, pentru care guvernul va mai cheltui aproximativ 165 de milioane de euro. Că şi-aşa n-are ce face cu banii!
Conservată când era aproape finalizată
Sucursala Romag-Prod (fostul Combinat Chimic Drobeta), una dintre filialele Regiei Autonome pentru Activităţi Nucleare, a fost înfiinţată prin Decretul nr. 400/1979. Uzina a avut două etape de dezvoltare, fiecare cuprinzând realizarea a patru linii de schimb izotopic (denumite şi module GS). Dintre cele patru linii cuprinse în prima etapă de dezvoltare, s-au realizat doar trei, GS2 fiind conservat (deşi era finalizat în proporţie de 90%), pentru că s-au sistat investiţiile. Etapa a doua de dezvoltare, la care au început investiţiile în 1985, a fost sistată cinci ani mai târziu, prin HG nr. 486. Conform HG nr. 232/2003, s-a trecut deja la valorificarea liniilor.
Durata de viaţă – 25 de ani calendaristici
Prima linie de fabricaţie a apei grele (GS1) a fost pusă în funcţiune în 1988, urmată de GS4, în 1994, şi de GS3, în 1996. Fiecare modul funcţionează în cicluri: probe de rezistenţă şi etanşeitate, spălare chimică, piritizare, funcţionare cu gaz inert, încărcare cu hidrogen sulfurat, producţie şi revizie generală. Astfel, Romag-Prod foloseşte permanent două linii de fabricaţie, în timp ce a treia se află în revizie generală, ajungând la o producţie optimă de 90 tone/an de fiecare modul. Durata de viaţă proiectată a instalaţiilor este de 15 ani de funcţionare cu H2S, ceea ce înseamnă aproximativ 25 de ani calendaristici, dacă se iau în calcul perioadele de revizie şi de modernizare. Asta înseamnă că prima linie pusă în funcţiune va „expira“ în 2013, iar ultima, în 2021.
Practic, apa grea se poate refolosi integral
Reactorul nuclear de tip CANDU foloseşte apa grea atât pentru a răci ansamblul de bare care formează combustibilul nuclear, cât şi pentru a absorbi şi frâna surplusul de neutroni rezultaţi din fisiunea spontană.
Apa grea (a cărei formulă chimică este D2O, unde litera D desemnează atomul de hidrogen greu, sau deuteriu) se poate obţine printr-un procedeu cunoscut de separare electrolitică a apei grele faţă de cea obişnuită. Unul dintre avantajele apei grele, substanţă moderatoare eficientă datorită absorbţiei relativ reduse a neutronilor de fisiune, este că se poate refolosi practic integral, neexistând nici un procent de „uzură“ sau de „distrugere“.
Combustibilul folosit este uraniu natural (izotopul 235U conţinut în proporţie de 0,72% fiind fisionabil datorită neutronilor termici), care, găsindu-se sub formă de zăcăminte naturale în foarte multe din ţările lumii, nu presupune existenţa unor uzine de îmbogăţire şi nici a unor procedee de recombinare şi prelucrare ulterioară, întrucât produsul final nu este radioactiv mai mult decât combustibilul iniţial.
Înţelegem că trebuie ţinută pe linia de plutire Romag-Prod, măcar până la expirarea duratei de viaţă a liniilor de producţie, astfel încât să se amortizeze investiţia iniţială.
Nu înţelegem de ce nu se caută contracte pentru export, astfel încât să câştige şi statul ceva din afacerea asta, nu numai să piardă!
