Statisticile despre avorturi ne arată cifre şocante, care, uneori, ne lasă fără cuvinte. Dar cifrele nu spun poveşti. Ele nu descriu şocul prin care o tânără trece în momentul unui chiuretaj.
C. e curajoasă. La 23 de ani e o femeie frumoasă, căreia nu îi citeşti pe faţă urmele uneia dintre cele mai urâte drame: avortul. A făcut asta acum câteva luni, în urma unui accident nefericit: „Deşi am folosit contracepţia de urgenţă în timp util, în maximum 14 ore după contactul sexual, aceasta nu şi-a făcut efectul“. Zâmbeşte în timp ce-şi trece mâna prin păr şi continuă: „Pilulele de a doua zi sunt 84% eficiente, în timp ce, în mod ironic, testul de sarcină e 99% eficient“. Acesta, însă, nu şi-a trădat menirea: „Dacă mi-aş fi dorit un copil, nu mi s-ar fi tăiat respiraţia la vederea celor două dungi grena“.
„M-am maturizat forţat“
Imediat după şoc, C. şi-a programat chiuretajul. „Mi-era frică, dar am ales anestezia parţială ca să simt totul, ca să nu uit nimic. Am realizat cât e de grav când am semnat declaraţia că fac totul pe proprie răspundere“. Durerea unei astfel de proceduri nu poate fi exprimată în cuvinte. „Chiureta durea cel mai rău; era în formă de petală, cu marginile ca o lamă. Ideea că ai o lamă ascuţită în uter, iar doctorul operează în întuneric nu e tocmai liniştitoare“, îşi aminteşte C. După o perfuzie şi o mulţime de antibiotice, tânăra a putut să plece acasă. Însă, nimic nu a fost dat uitării. „Regret că eu a trebuit să fiu unul dintre puţinele cazuri în care contraceptivul de urgenţă nu şi-a făcut efectul. M-am maturizat forţat. Până să rămân gravidă, trăiam cu senzaţia că asta e o experienţă destinată altor femei, că eu nu am cum să păţesc aşa ceva“, se confesează C.
Ni se spune că e greşit să iei o viaţă de om, fie ea şi în stadiul de embrion. Tânăra are însă puterea să-şi argumenteze decizia: „«Unii» nu trăiesc viaţa mea. Ca femeie, faci un copil atunci când eşti pregătită să îmbrăţişezi rolul vieţii tale, acela de mamă. A fi mamă e un privilegiu. Eu am preferat să stopez dezvoltarea unei vieţi a cărei responsabilitate am simţit că mă depăşeşte“. C. îşi schimbă tonul şi, cu un aer părintesc, începe să înşire câteva fraze pline de emoţie: „Le-aş spune băieţilor să fie mai atenţi cu iubitele lor, căci un avort este dureros şi nedrept. Fetelor le-aş spune că te simţi ca un «om de nimic» pe masa aceea, în timpul unei întreruperi de sarcină. Le-aş spune că li se poate întâmpla şi lor; nu e doar un caz pe care îl citesc în acest articol“. Pentru C., avortul a fost o experienţă tristă, care i-a lăsat urme în suflet şi în trup, dar care a făcut-o să gândească şi să spună un lucru important: „Noi am fost create să dăm viaţă, nu să o luăm“.
