Consiliul Concurenţei continuă investigaţiile declanşate pe tema trucării licitaţiilor în domeniul construcţiei drumurilor sau autostrăzilor, stabilind, deocamdată, modalitatea prin care companiile participante la licitaţii reuşesc să păcălească autorităţile.
Potrivit Raportului privind piaţa lucrărilor de construcţii de drumuri şi autostrăzi, elaborat de Consiliul Concurenţei, „piaţa lucrărilor de construcţii de drumuri este o piaţă slab concentrată, pe aceasta fiind active aproximativ 640 de companii“.
O parte dintre acestea îşi împart însă piaţa, hotărând să nu concureze pentru anumiţi clienţi ori într-o anumită zonă geografică, altele se asociază, iar altele îşi prezintă ofertele de aşa natură încât firma stabilită între ele să câştige la un preţ dinainte stabilit.
Referindu-se la asocierile între companii în vederea participării la licitaţii, precum şi prezenţa unei companii în două sau mai multe asocieri pentru a participa la licitaţii ce se desfăşoară în acelaşi timp, Consiliul precizează că, „din punct de vedere al concurenţei acestea creează suspiciuni privind schimbul de informaţii sensibile între participanţi şi limitează posibilitatea părţilor de a concura una cu cealaltă sau cu terţi în calitate de companii independente“.
„În vederea asigurării unei concurenţe reale în cadrul unei licitaţii, Consiliul Concurenţei consideră necesară limitarea interacţiunii între ofertanţi şi evitarea organizării simultane a licitaţiilor cu acelaşi obiect (aşa cum s-a întâmplat în cazul celor şase licitaţii corespunzătoare celor şase sectoare organizate de CGMB pentru atribuirea contractelor-cadru de asfaltare a străzilor)“, se arată în raport.
În cadrul analizei sectoriale, Consiliul Concurenţei a stabilit existenţa a cel puţin patru strategii de trucare a licitaţiilor de către companiile participante.
Ofertarea închisă este cea mai frecventă modalitate de fraudare a licitaţiilor
Una dintre tipologii – ofertarea închisă – denumită şi ofertare complementară, de curtoazie, fiduciară sau simbolică, este modul cel mai frecvent prin care sunt implementate strategiile de fraudare a licitaţiilor. Ea apare atunci când persoane fizice sau companii decid să prezinte oferte care implică fie că un competitor este de acord să prezinte o ofertă care este mai mare decât oferta câştigătorului desemnat, fie că acesta prezintă o ofertă care se ştie că este mult prea mare pentru a putea fi acceptată, fie că se prezintă o ofertă ce conţine termeni speciali care se ştie că nu vor fi acceptaţi de către client. Ofertarea închisă este menită a da impresia unei competiţii veritabile.
„Participanţii cu oferte trucate ştiu că ofertele lor nu vor câştiga şi că firma stabilită între ei va câştiga la un preţ dinainte stabilit. Motivul pentru care se depun oferte complementare este de a-i face pe organizatori să creadă că au beneficiat de concurenţă, deşi acest lucru nu este adevărat“, menţionează Consiliul Concurenţei.
Reţinerea de la ofertare şi alternarea ofertei
Schemele de reţinere de la ofertare implică acorduri între competitori în care una sau mai multe companii consimt să se abţină de la ofertare sau să retragă o ofertă prezentată anterior astfel încât oferta câştigătorului desemnat să fie acceptată.
În esenţă, reţinerea de la ofertare înseamnă că o companie nu prezintă o ofertă pentru adjudecarea finală. Pe de altă parte, alternarea ofertei presupune că societăţile comerciale conspiratoare continuă să oferteze, dar consimt să fie, pe rând, ofertantul câştigător (respectiv cea mai mică ofertă calificată).
Modul în care sunt implementate acordurile de alternare a ofertei poate varia.
De exemplu, conspiratorii ar putea alege să aloce aceeaşi sumă de bani din cadrul unui anumit grup de contracte fiecărei companii ori să aloce volume corespunzătoare dimensiunilor fiecărei companii.
Alocarea pe piaţă
În cadrul metodei de alocare pe piaţă, concurenţii îşi împart pur şi simplu piaţa, hotărând să nu concureze pentru anumiţi clienţi ori într-o anumită zonă geografică. Unul dintre exemplele avansate de Consiliul Concurenţei este cel în care firmele concurente pot aloca diverselor companii clienţi specifici sau tipuri de clienţi astfel încât concurenţii să nu oferteze (sau să prezinte numai oferte de acoperire) pentru contractele oferite de o anumită clasă de clienţi potenţiali care sunt alocaţi unei companii anume. La rândul său, respectivul competitor nu va oferta competitiv împotriva unui grup desemnat de clienţi alocaţi altor companii în cadrul acordului.
Dacă nu se face uz de rotaţia ofertelor sau de împărţirea pieţelor (sau dacă acestea nu sunt corespunzătoare pentru împărţirea profitului) participanţii pot adopta sistemul compensării.
Într-un astfel de sistem, o persoană este desemnată drept câştigătoare de către ceilalţi participanţi.
Ceilalţi fie că nu prezintă oferte, fie că prezintă doar oferte complementare.
Ofertantul câştigător va trebui să-i recompenseze pe ceilalţi.
Recompensele provin, desigur, din profitul suplimentar obţinut din aplicarea schemei de trucare.
Astfel de înţelegeri sunt deumite, uneori, „pool-uri“ de ofertă.
Recompensele pot lua şi forma de subcontracte, aranjate în prealabil, cu ceilalţi participanţi.
Participanţii consideră că piaţa de licitaţii ridică puţine probleme concurenţei
În cazurile aduse în atenţia autorităţilor de concurenţă, în special în situaţiile în care se analizează concentrări economice, un argument adus de părţile implicate este acela că piaţa este una „de licitaţii“ şi, ca atare, doi sau trei concurenţi sunt suficienţi pentru a se putea considera că o asemenea piaţă este contestabilă.
În ultimii ani, părţile implicate într-o serie de cazuri analizate de autorităţile naţionale şi europene de concurenţă au adus ca argument în apărarea lor faptul că o anumită piaţă este „piaţă de licitaţii“, care ridică, prin urmare, puţine probleme concurenţei (spre exemplu, ca rezultat al unei operaţiuni de concentrare economică).
Justificarea pentru asemenea apărări este că, pe o piaţă de licitaţii, cotele mari de piaţă nu implică putere de piaţă, iar doi-trei concurenţi sunt suficienţi pentru a ţine preţurile sub control, deoarece concurenţa se exercită mai degrabă pentru o piaţă decât pe piaţa respectivă.
25 de companii implicate în construcţia de drumuri au fost amendate
Spre sfârşitul anului 2011, Consiliul Concurenţei a sancţionat 25 de companii implicate în construcţia de drumuri şi autostrăzi cu amendă în valoare totală de 1.869.438 de lei (echivalentul a 429.410 euro) pentru nefurnizarea de informaţii în cadrul investigaţiei de cunoaştere a pieţei lucrărilor de construcţii de drumuri şi autostrăzi.
Cele 25 de companii sancţionate sunt: Agenda 21-G SRL, Apolodor Com Impex SRL, Astaldi Spa Italia Sucursala România Bucureşti, Axa Genius SRL, Banatica Group SRL, Conprin SA, Construcţii-Proiect SRL, Corpres SA, Dioma International Exim SRL, Domus Prest SRL, Eurogrup DG Transport SRL, Geosist Construct SRL, Gyndani Impex SRL, Imob Lux Construct SRL, Intercoman SRL, Întreprindere Montaj-Instalaţii SA, Laurel SRL, Lena Construcţii România SRL, Lena Engenharia e Construcoes SA Portugalia Sucursala Bucureşti, Lena Eurometal Construct SRL, Muha SRL, Nikostimpex SRL, Rioliv SRL, Roco SRL, Zalex DG Cons SRL.
