Covoarele de seminţe de pe jos şi de pe scaune, ambalajele aruncate şi curentul ce se formează de la uşile şi geamurile deschise sunt doar câteva lucruri la care trebuie să te aştepţi atunci când călătoreşti cu trenul Regio.
În Regio sau vechea denumire de tren personal, condiţiile de călătorie sunt aceleaşi. Mirosul din toalete se împrăştie peste tot, ţipetele de pe coridoare sunt nelipsite, iar gunoaiele stau la loc de cinste. Este vorba de Regio, mai exact de R 9393 cu care am călătorit săptămâna aceasta de la Caracal spre Craiova. Mulţi oameni suportă condiţiile inumane din acest tren pentru că „este mai ieftin, oricum, dar la ce condiţii oferă, preţul este destul de mare, dar, în comparaţie cu alte trenuri, e mai convenabil“, spune o bătrână ce nu se dezlipea de lângă plasa în care avea câteva kilograme de roşii. Forfotă în gara din Caracal. O voce stridentă anunţă că trenul va sosi în trei minute. Fiecare îşi ia bagajul în mână şi încearcă să se aşeze cât mai aproape de vagonul în care va urca. Unii nu aproximează unde va staţiona trenul, alţii sunt chiar în faţa uşii gata să urce. Se înghesuie şi se îmbrâncesc ca să intre în tren de parcă s-ar da pâine caldă dincolo de scările înalte pe care abia poţi să dai pasul. Vor să prindă un loc unde să stea omeneşte până la destinaţie. În agitaţia şi îmbrâncelile greu de evitat, toată lumea reuşeşte să se urce în tren. Unii au găsit un loc, pe când alţii stau în picioare pe coridoarele unde numai curentul îşi face simţită prezenţa. Alin, un student ce merge în fiecare săptămână cu Regio, este nemulţumit de faptul că, deşi îşi cumpără bilet, se întâmplă să nu aibă loc de fiecare dată. „De multe ori stau în picioarele lângă bagaje pe culoarele astea înguste şi mă uit că unii care nici măcar nu-şi cumpără bilet stau pe locul celor care sunt tot timpul în regulă. Alţii dorm întinşi pe două sau trei scaune fără să le pese că mai sunt şi oameni care nu au loc“, declară pe un ton răspicat studentul. În timp ce trenul deja plecase lent de pe loc, dar în acelaşi timp te zgâlţâia dintr-o parte în alta a culoarului, găsesc cu greu un compartiment în care să mă aşez. Aici era doar un bătrân ce îşi citea ziarul şi la picioare avea o plasă din care se scurgea zeama de la prunele deja zdrobite de zdruncinături. Dezamăgit de condiţiile în care este nevoit să circule, Aurică, bărbatul care merge până la Craiova, povesteşte cu ce se confruntă atunci când călătoreşte cu trenul. „Merg cu personalul destul de des pentru că nu îmi permit să dau atâţia bani la accelerat. Nu sunt condiţii, iar oamenii aruncă totul pe jos, distrung scaunele şi sparg oglinzile, dar, ca să dau bani mai puţini, nu am decât să îndur“.
Coşuri nu există şi gunoiul e pe jos
Coşurile de gunoi lipsesc din majoritatea compartimentelor, aşa că ambalajele şi peturile sunt aruncate printre scaunele rupte, iar pe sub ele e numai gumă de mestecat. Se adaugă şi geamurile nespălate, pline de „autografele“ şi urmele lăsate de mâinile celor care au călătorit în compartimentul respectiv. Sparte, murdare şi pline de desene, oglinzile din tren
şi-au pierdut de mult întrebuinţarea. De aer condiţionat nici nu se poate pune problema, geamurile nu se mai pot închide din cauza ruginei de pe rame. O mămică ce este în tren cu copilul se îngrijorează pentru sănătatea acestuia şi este nemulţumită de condiţiile în care îşi transportă micuţul. „Curentul ăsta te distruge efectiv. Uşile sunt în permanenţă la perete şi geamurile deschise. Se face curent şi ne îmbolnăvim copiii. Nimeni nu se gândeşte că noi dăm bani să mergem în aceste condiţii jalnice. Nu merg des cu personalul, pentru că o am pe cea mică şi s-a mai îmbolnăvit o dată din cauza curentului“, a spus indignată mămica. Cum uşile aici stau la perete şi toţi călătorii au devenit vecini, nu le rămâne decât să suporte muzica ce răsună dintr-un compartiment în altul. Genurile muzicale se bat între ele până şi în tren. Într-o parte se ascultă manelele la maximum, pe când în alta, un rocker dă din cap pe melodia care îl ajută să treacă mai repede timpul până va ajunge la destinaţie.
„Toaletele sunt infecte“
Şi condiţiile mizere din trenul Regio nu se opresc aici. Toaletele nu sunt altceva decât nişte purtătoare de microbi pe care ar fi indicat să le eviţi. Hârtia igienică, săpunul şi odorizantele, care e normal să existe într-o toaletă de tren, aici lipsesc cu desăvârşire. În acest tren nu se poate vorbi nici de condiţii minime de igienă. Mirosul care se împrăştie în tot trenul te face să nu-ţi doreşti să afli niciodată ce este dincolo de uşă. Problema toaletelor de nefolosit o ridică acelaşi Aurică atunci când vorbeşte despre condiţiile pe care i le oferă acest tren. „Toaletele sunt infecte în trenurile astea. Credeţi-mă că de o viaţă de când merg cu trenul, nu am intrat niciodată în ele. Nu am avut curaj pentru că de când intri în tren şi până ieşi miroase groaznic. Nici nu vreau
să-mi închipui ce este acolo“.
Cu sau fără bilet, se urcă cine vrea în tren
Trenul Regio a devenit sat fără câini. Aici naşul îşi face apariţia numai atunci când trebuie să controleze biletele, după care se închide în compartimentul său de unde nu mai iese până la următoarea haltă. Cu sau fără bilet, se urcă cine vrea în tren. „Cu trei lei la naş am rezolvat problema. Merg până la Craiova fără să mă doară capul“, a spus un tânăr cu hainele ponosite. De siguranţa călătorilor nu prea se ocupă nimeni. Trebuie să faci faţă singur tinerilor puşi pe şotii sau oamenilor străzii, pentru că, pe culoarele îmbâcsite cu miros de sudoare şi mâncare, controlorii nu stau.
„Vara asta, pe la opt seara, eram în tren cu sora mea. Nu prea era multă lume, însă câţiva băieţi au băgat frica în noi. Au început să ne fluiere şi să ne ceară numerele de telefon. Ne-am mutat în alt compartiment, dar tot au venit după noi. Nu pot să-mi imaginez de ce controlorii nu se plimbă prin compartimente să vadă dacă pasagerii sunt în regulă. Aici, în trenurile astea poate să vină unu să îţi facă orice că nu ai cui să ceri ajutorul“, povesteşte fata îngrozită. În timp ce trenul îşi continuă mersul lent însoţit de permanentele zgomote, la uşa din geam plină de praf apare un aurolac ce încearcă să intre cu forţa în compartiment. Îmbrăcat în haine rupte şi murdare, duhnea a băutură, iar ochii îi erau tulburi şi plini de vase de sânge sparte. Omul străzii coboară din tren după ce este refuzat de toţi călătorii cărora voia să le ţină companie. Cu opriri bruşte în fiecare haltă, cu zgomotul şinelor care îţi asurzeau urechile, îndurând condiţiile inumane de călătorie pentru secolul XXI, trenul ajunge în Craiova mai devreme cu cinci minute.
