Ionuţ Budişteanu este un tânăr, de 19 ani, din Râmnicu Vâlcea, care a câştigat premii la peste 130 de concursuri naţionale şi internaţionale. Institutul de Tehnologie din Massachusetts va denumi un asteroid cu numele tânărului inventator român, iar onoarea vine după ce el a câştigat premiul cel mare la Târgul Internaţional de Ştiinţă şi Tehnologie. Deşi a primit invitaţii de la marile universităţi şi companii din lume, Ionuţ e decis să studieze şi să facă cercetare în continuare în România. Cu un spirit patriotic rar întâlnit, acest geniu al matematicii şi informaticii, născut chiar pe 1 decembrie, este unul dintre tinerii care ne fac să ne simţim mândri că suntem români.
GdS: Cum ai reușit să câștigi premiul cel mare la Intel International Science and Engineering Fair (Intel ISEF 2013), una dintre cele mai importante competiţii de ştiinţă și inginerie pentru liceeni din lume?
Ionuţ Budişteanu: Drumul străbătut de mine pentru a ajunge la acest nivel a fost foarte lung. Sunt opt ani în care am participat la peste 130 de concursuri naționale de programare, software development, informatică și inventică. Am avut norocul să am calculator de la trei ani şi asta m-a ajutat. Eu am participat de patru ori la concursul Intel International Science and Engineering Fair. Deoarece este o competiţie, fiecare elev din cei 1.688 de finaliști (selectaţi din şapte milioane de copii din 70 de țări) își dorea să câștige marele premiu. Normal că și eu în fiecare an visam la acest premiu, dar în timp mi-am dat seama că este un drum lung între ați dori un premiu și a-l obține. Când a început festivitatea de premiere nu mă gândeam la marele premiu, mă așteptam să câștig ceva, dar nu premiul cel mare, plus că premiul Gordon E. Moore nu a mai fost câștigat în ultimii 20 de ani de nici un european. După ce am obținut locul I și distincția pentru cel mai bun proiect din categoria Computer Science, am realizat că am câştigat.
GdS: Proiectul cu care ai câștigat concursul este o mașină care merge singură, o maşină automată low-cost, cum ai reușit să realizezi această invenție?
I.B.: În ultimii doi ani am făcut două cursuri on-line despre prima mașină autonomă. Cursurile au fost organizate de unul dintre creatorii mașinii autonome, profesorul Sebastian Thrun de la Universitatea Stanford. Cursul este însă doar o introducere în domeniu. Mașina mea are mai multe softuri cu inteligență artificială și ceva device-uri hardware. Momentan, softurile sunt capabile să recunoască semnele de circulație, semafoarele, liniile de marcaj, chiar și bordurile. Folosind GPS şi Google Maps creează o bază de date globală cu semnele de circulație, iar ideea este că dacă alte mașini autonome sau chiar ea însăși va reveni în aceeași zonă va folosi semnele de circulație din baza de date globală și va contribui cu noi semne pe care le va descoperi din mediu, oferind totodată și feedback-uri pentru a elimina falsurile. Pentru ca mașina să recunoască obstacolele din mediu, încerc să realizez un radar 3D care să îmi permită crearea unei hărţi 3D despre mediul înconjurător. Acest radar îi va permite mașinii să ocolească celelalte mașini, pietonii și obstacolele. Ideea este că, cu cât sunt mai multe softuri și informația provine din mai multe surse, calculate independent, gradul localizării și al deciziei începe să crească. Cei de la Stanford au avut un radar 3D de 70.000 de dolari, lucru pe care au uitat să îl menționeze în curs. Soluția mea prezintă un radar 3D minimal care ar costa numai 4.000 de dolari și trei camere montate special pentru a recunoaște din imagini liniile de marcaj, bordurile și poziția real time a mașinii, nu din radarul 3D. Mașina care merge singură nu este doar o mașină pentru nevăzători, este o mașină care înțelege mediul și ia decizii singură. Mai există o singură mașină de acest gen în lume, dar este un subiect fierbinte în foarte multe universități de pe glob.
„Prima lucrare informatică pe care
am realizat-o a fost
în clasa a V-a“
GdS: Știu că ai avut calculator de la trei ani. Cum te susține familia ta?
I.B.: Părinţii mei m-au susținut foarte mult deoarece au înţeles care este valoarea educaţiei. Pot să spun că tatăl meu m-a ajutat cu transportul la vreo 80-90 de concursuri în ultimii opt ani, pe la toate concursurile de informatică din România. Tatăl meu conducea, eu participam la concursuri și câștigam experiență. În ultimii patru ani, părinții m-au susținut cât au putut financiar pentru primele concursuri internaționale.
GdS: În clasa a VIII-a ți-ai creat propriul antivirus. Care a fost prima ta invenție?
I.B.: Prima lucrare informatică pe care am realizat-o a fost în clasa a V-a, când am făcut un software, un calculator ce permitea să se facă tot felul de calcule cu numere, cu vectori, cu matrice și operații cu algoritmi fundamentali pe care îi învățasem pentru olimpiada de informatică. Prima invenţie am realizat-o în clasa a VIII-a, când am scris un software ce permite recuperarea, localizarea și monitorizarea calculatoarelor furate. După care, în clasa a IX-a, am realizat un software de recunoaștere a persoanelor care poartă cagulă atunci când intră într-o bancă și de anunțare automată a firmei de securitate, precum și recunoașterea amprentei spectrale a zgomotului produs de flex atunci când este tăiat un ATM bancar, noaptea, de un infractor.
GdS: Cum a început pentru tine povestea concursurilor internaționale?
I.B.: Prima dată am fost selectat la Salonul Național de Creație și Inventică de la Romexpo, organizat de Unesco, Forum IT și Ministerul Tineretului și Sportului pentru a participa la un concurs din America, Intel International Science and Engineering Fair 2010 din San Jose, California. A fost o experienţă inedită, am luat premiul IV dintre o sută de participanți.
„Vreau să devin profesor universitar, să fac cercetare și să duc numele științei și tehnologiei mai departe“
GdS: De unde ai învățat să faci toate aceste lucruri, din cărți, de la profesori?
I.B.: Tot timpul mi-am dorit să fiu din ce în ce mai bun. Am încercat să mă autodepășesc. Depinde ce îți dorești. Dacă îți doreşti puțin, reușești puțin. Tot timpul am fost focalizat pe aceeași direcție, mi-am urmărit țintele și pot să spun că punctul meu de pornire a fost în clasa a V-a, când am ocupat locul 30 pe țară la informatică. Misiunea școlii a fost să îmi arate că se poate și au fost oameni care mi-au acordat încredere.
GdS: Care este cea mai recentă reușită a ta?
I.B.: Am fost selectat de câțiva cercetători de la acceleratorul de particule de la Geneva – CERN. A fost o experiență foarte frumoasă pentru că am reușit să înțeleg care este diferența între o teorie în domeniul atomic și un experiment propriu-zis.
GdS: Ai primit oferte de la marile companii din domeniu odată cu câştigarea marelui premiu ISEF?
I.B.: De foarte mulți ani am primit invitații să lucrez în străinăte sau în România, la diverse companii sau proiecte. Am fost contactat de la Tesla Motors din America, de la biroul de recrutare, să lucrez la ei, dar pe mine mă interesează domeniul academic, să fac cercetare, să studiez în România și nu să lucrez. În clasa a X-a am fost invitat în Elveția să lucrez la Google, dar pe mine m-a interesat cel mai mult să studiez, să termin o facultate și după aceea să lucrez în domeniul universitar. Eu cred că am câștigat premiul de la Intel ISEF din anul aceasta și datorită faptului că în vacanța din clasa a X-a am învățat despre inteligența artificială și m-am ocupat de proiectele mele în loc să lucrez. Visul meu pe termen lung este să devin profesor universitar, să fac cercetare și să duc numele științei și tehnologiei mai departe.
La concursul din America, învățământul românesc a câștigat
GdS: Ai fi putut să te înscrii la o facultate de afară, însă tu ai ales Universitatea de Matematică şi Informatică din Bucureşti. Ai primit deja propuneri de colaborare cu mari companii din străinătate, însă tu ai preferat să rămâi aici. De ce ai făcut aceste alegeri?
I.B.: De două luni am absolvit un liceu public din Râmnicu Vâlcea, Liceul Tehnologic Oltchim. Eu sunt un rezultat al învâțământului românesc, deși foarte mulți critică educația din România. La concursul din America, învățământul românesc a câștigat și a fost în frunte față de sistemul educațional din America sau din Europa. În ultimii ani am lăsat deschisă posibilitatea studiului în România, iar ultimul premiu îmi confirmă faptul că pot studia orice și aici și că pot fi apreciat de întreaga omenire, chiar dacă vin și sunt din România. După ce am câștigat marele premiu la concursul Intel ISEF din Phoenix, am decis definitiv să studiez la Universitatea din Bucureşti, deși am aplicat la universități din SUA. Eu cred că România se va dezvolta în următorii 10-20 de ani și că se poate face cercetare și educație de calitate și aici. Un exemplu este foarte clar: în ultimii zece ani, România a devenit a șasea țară cu cei mai mulți programatori pe cap de locuitor.
GdS: Cum susține statul român un copil superdotat ca tine?
I.B.: Eu sunt născut pe 1 decembrie, de ziua României, și cred că asta mă face să țin o legătură foarte strânsă cu țara și cu oamenii care au crezut în mine și m-au susținut în pregătirea mea. Când am luat Premiul Gordon E. Moore, foarte mulți români s-au mobilizat și chiar am reușit să facă ceva pozitiv în această țară. Primul-ministru și ministrul educației au creat, la sugestia mea, un program de 50 de burse de 15.000 de euro fiecare pentru 50 de viitori olimpici care vor să studieze și să facă cercetare în România. Sunt foarte mândru de acest lucru și cred că este doar începutul. Cred că se poate face cercetare și în România.
GdS: Ce ai de gând să faci cu cei 75.000 de dolari pe care i-ai primit ca premiu pentru concursul pe are l-ai câștigat?
I.B.: Banii câștigați o să fie folosiți pentru dezvoltarea următoarelor proiecte. Nu este primul concurs internațional pe care l-am câștigat. Am participat la 18 concursuri internaționale, în 11 țări. Întotdeauna banii câștigați din premii îi folosesc pentru realizarea următoarelor proiecte. Mi-am creat un laborator propriu de electronică, în care am investit aproape 4.000 de dolari. Dacă o să obțin rezultatele așteptate de la prototipul Lidarului 3D la care lucrez acum, voi încerca să fac o investiție de câteva zeci de mii de dolari pentru achiziționarea unor mașinării ce îmi vor permite să creez produse electronice la nivel larg, aici în România.
Se poate face performanţă
și în România
GdS: Ai inventat un dispozitiv cu care orbii să poată „vedea“ cu ajutorul limbii. Cum ți-a venit această idee și cât de greu a fost?
I.B.: Anul trecut am realizat o interfață om-calculator ce vine în sprijinul persoanelor nevăzătoare, care pot astfel să vadă cu ajutorul limbii. Proiectul ia imagini de la o cameră web, folosind inteligența artificială, o procesează, iar un dispozitiv generează curent electric direct proporțional pe o matrice senzor care se plasează pe limbă. Proiectul nu redă vederea, ci ajută să înțelegeți lumea cu ajutorul limbii. Liliecii văd cu ultrasunete, creează în creierul lor o hartă 3D bazată pe ultrasunete. Omul ar putea vedea semnalele electrice puse pe limbă. Sunt aceleași semnale electrice puse pe creier. Acest proiect este unul dintre proiectele aflate la marginea științei și cunoașterii. Aceasta este satisfacția mea și m-aș bucura ca toate realizările mele să se găsească în zona fierbinte a dezbaterilor universitare. Acolo se află un tărâm foarte interesant și, situându-te tot timpul în aceeași zonă, poate vei reuși să faci un pas și dincolo.
GdS: Ești un model pentru mulți tineri. Am aflat că Institutul de Tehnologie din Massachusetts va denumi un asteroid cu numele tău. Ce sfaturi ai pentru cei care vor să cucerească lumea, așa cum faci și tu?
I.B.: Se poate face performanţă și în România. Foarte mulți tineri sunt învăţaţi de părinţi, cunoştinţe, vecini şi chiar profesori că în străinătate umblă câini cu covrigi în coadă, vestitul „american dream“. Sunt foarte dezamăgit că sunt foarte mulți români care își trimit copiii să studieze la liceu pe la rude în Italia, Spania sau Anglia. Nu consider că un elev care studiază la un liceu particular din Elveția va avea o pregătire mai bună decât un elev român care a studiat la un liceu public în România. Înțeleg să facă un program de master sau de doctorat în străinătate, dar nu liceul. Întrebarea este: ce facem noi pentru România? Cei ce schimbă lumea nu sunt programatorii din industrie, ci acei profesori universitari care fac cercetare întreaga carieră.
Toată electronica, tot ce vedem noi: gadgeturi, telefoane, calculatoare, instituții de cercetare, toate acestea sunt bazate numai pe formalismul matematic gândit de matematicianul Leonard Euler și aplicat de electroniști. Profesori universitari care fac cercetare au schimbat fața omenirii.
