http://www.youtube.com/watch?v=Lg2e4QxHkyM
Condiţiile din Autogara de Nord din Craiova nu sunt demne de unul dintre cele mai mari oraşe din ţară. Autogara, zonă pentru autobuze şi autocare, a devenit mai mult locul unde oamenii străzii îşi găsesc adăpost care să îi ferească iarna de ger şi vara de caniculă şi unde câinii şi gunoaiele nu lipsesc de lângă bagajele călătorilor.
Oameni care trag de bagaje pe trotuarul nereparat de un car de vreme, chioşcuri care abia se mai văd de ambalaje, haine şi genţi agăţate peste tot, printre care călătorii grăbiţi abia se strecoară pentru că în ultimul timp chioşcurile au acaparat tot trotuarul este panorama care te întâmpină în Autogara de Nord din Craiova. Mirosul de mici şi sticlele de bere care zac pe mesele de lemn întinse ca la pomană completează prima imagine cu oraşul pe care o vede orice om care vine din toate colţurile ţării şi chiar ale lumii.
Încă de dimineaţă, autogara se umple de oameni în vârstă, care cară cu greu plasele de rafie pline cu legume cumpărate din piaţa de peste stradă. Din când în când apar şi tineri, mai zgomotoşi şi cu mai mult chef de viaţă. Zgribuliţi de frig, aşteaptă microbuzul care să îi ducă la destinaţie. Ei au înlocuit plasa de rafie cu trolerul, ale cărui roţi abia se târăsc pe pietrele din trotuar. „Ale mă-sii de gropi şi de condiţii“, bombăne un tânăr, care se chinuie să tragă după el bagajul şi este necăjit că roata trolerului s-a rupt printre pietre. „Sunt foarte proaste condiţiile din autogară. Trotuarul e distrus, nu poţi să treci cu bagajele pe aici. Nu e nici un loc cu acoperiş unde să te poţi băga la umbră sau să te fereşti de ploaie. În plus, autogara e plină de câini şi de aurolaci pe care nu ştim cum să îi mai ocolim. Cineva trebuie să ia o măsură“, spune Ion Popa, înverşunat.
„Înăuntrul autogării mi-e frică să aştept pentru că acolo stau oamenii străzii care beau şi se bat“
Pe scaunele galbene, aşezate din loc în loc, cu greu se poate aşeza cineva. Unele dintre ele sunt rupte, pe altele zac ambalaje sau sticle de suc goale, iar pe celelalte stau tolăniţi oamenii străzii. Cei care sunt nevoiţi să aştepte în autogară, de multe ori preferă să stea afară în frig sau în caniculă pentru că se tem să rămână lângă ei. Femeile sunt cele care evită cel mai mult să stea singure pentru că nu de puţine ori oamenii străzi găsesc motive să intre în vorbă şi uneori devin violenţi: „Înăuntru, dacă vrei să stai, nu poţi pentru că e mizerie şi acolo stau mereu oamenii străzii. Mie îmi este frică să aştept acolo pentru că se bat, aleargă, beau. În plus, miroase foarte urât“, spune Elisabeta Andriţa, care vine în autogară din două în două săptămâni şi se confruntă mereu cu aceste probleme. Din cauza condiţiilor care lasă de dorit, mulţi oameni preferă să aştepte afară, în frig sau sub soarele dogoritor, pentru că nu există nici un refugiu unde să poată sta. „Condiţiile sunt foarte proaste în această autogară. Plouă, ninge sau e soare, nu ai unde să stai şi tu, să aştepţi omeneşte. Ar trebui să existe ceva acoperit unde oamenii să poată sta, mai ales că în clădire nu ai loc de aurolaci. Toată vara nu ştiam pe unde să mă mai ascund şi eu la umbră, iar acum trebuie să suport frigul“, spune tot Elisabeta.
„Până ajunge autobuzul, am timp să beau şi o bere“
În spatele microbuzelor care te duc la Bucureşti, în aşteptarea orei la care pleacă autobuzul, unii oameni se opresc să bea o bere şi să mănânce un mic la „restaurantul“ autogării. Micii sfârâie pe grătar şi împrăştie mirosul în toată autogara. Ca să nu mai simtă frigul, un câine stă încolăcit chiar sub grătar. După miros se ghidează şi cei care vor să facă un popas aici: „Mamăăă, cum miroase! De unde o veni, mă, mirosul ăsta de mici? Să mergem să înfulecăm şi noi unul repede, până ajunge autobuzul“, îi spune un bărbat înfofolit într-o geacă portocalie prietenului său, care ţine în mână o plasă de rafie. O masă lungă de lemn, înconjurată de o parte şi de alta de două bănci tot din lemn, pe care stau aşezaţi cinci oameni, este „restaurantul“ autogării. Alături, la o masă roşie de plastic, Nicu şi-a comandat cinci mici şi muşcă cu poftă din unul dintre ei. „Stau aici, mănânc un mic ca să nu plec cu burta goală de la oraş. Până ajunge autobuzul, am timp să beau şi o bere“, spune bărbatul, care nici nu se gândeşte să ajungă în autogară şi să nu mănânce ceva.
E frig şi mult curent în autogară, şoferii îşi aprind câte o ţigară, mai iau câte o sorbitură din cafeaua de la tonomat şi aşteaptă să treacă timpul până la plecare. Pe lângă ei stau cerşetorii, care încearcă să îi convingă să scoată din buzunar un leu şi pentru sufletul lor sau să le dea „măcar“ o ţigară. „Dă-mi, şefu’, şi mie ceva, văd că ai ţigări, dă-mi şi mie una“, se aude unul dintre ei, care nu vrea să înţeleagă că şoferul îi cunoaşte pe toţi şi s-a săturat să le tot dea bani şi ţigări.
Bagajele oamenilor stau printre gunoaie şi câini
În clădirea autogării nu e agitaţie. Trei-patru oameni care abia se mai văd dintre bagaje stau pe scaunele albastre, unele dintre ele roase de vreme. Pe restul scaunelor găseşti tot oameni ai străzii, care dorm ca în toiul nopţii. În spatele unor geamuri mici, de termopan, sunt femeile de la Informaţii. „Autogara Craiova, aveţi autobuz la 11.30, cu plecare de pe peronul cinci“, spune o doamnă brunetă, tunsă scurt.
Afară vântul plimbă gunoaiele de colo-colo pentru că nu e nimeni să dea cu mătura. În faţa unui autobuz este pus un coş de gunoi, dar gunoaiele nu sunt în el, ci pe lângă. Cei care au drum des prin autogară spun că în fiecare zi gunoaiele sunt aici, la fel de multe ca şi călătorii. „Imaginea autogării este deplorabilă, bălţi, gunoaie, câini. Nu există nici bănci suficiente sau ceva acoperit unde să ne putem adăposti. Condiţiile lasă de dorit şi în nici un caz nu arată ca o autogară demnă de un oraş aşa mare cum este Craiova“, spune Elena Budulan.
Oamenii care fac naveta de ani întregi spun că lucrurile nu s-au schimbat deloc de mult timp. „Nu s-a schimbat nimic de zeci de ani. În fiecare zi trăim în aceleaşi condiţii mizere, stăm cu bagajele prin gunoaie şi ne aleargă câinii“, spune Gheorghe T., care în fiecare zi merge cu autobuzul din autogara de nord.
În autogările din Occident, oamenii străzii nu stau mai mult de o oră pentru că îi ridică poliţia
Oamenii nu pot visa vreodată să aibă condiţiile pe care le întâlneşti în autogările din Occident, unde nu aştepţi autobuzul printre gunoaie şi câini. Adrian Nedelcu s-a întors din Europa, în autogara din Craiova, după doi ani, şi spune că a găsit aceleaşi condiţii, care lasă mult de dorit: „Am dat peste aceleaşi condiţii care erau şi acum doi ani, poate chiar mai deplorabile. Nu s-a făcut nimic de atunci, mizeria este aceeaşi, oamenii străzii sunt peste tot. Nu se compară autogara de aici cu cele din străinătate. Acolo găseşti o toaletă decentă la care poţi merge. Dacă oamenii străzii încearcă să se adăpostească în autogară, nu stau mai mult de o oră pentru că vine poliţia şi îi ridică“.
Cei care au trecut prin autogările din ţară spun că la cea din Craiova mai sunt multe de schimbat. „Se fac numai lucrări proaste aici. Acum, că a plouat, e plin de bălţi. De exemplu, în autogara Arad sunt condiţii mult mai bune. Acolo totul este organizat. Au o sală de aşteptare foarte modernă, nu cade marfa pe tine aşa cum se întâmplă cu chioşcurile de aici, iar în apropierea autogării este un adăpost pentru oamenii străzii şi toţi cei care mai apar acolo sunt duşi la adăpost. La fel de organizat este şi în Timişoara“, spune Constantin Mititelu.
Oamenii care au nevoie de WC în autogară îl pot găsi în interiorul autogării, însă nu pot intra dacă nu plătesc taxa de un leu. O doamnă solidă pusă pe post de taxator stă chiar lângă uşa toaletei şi nu lasă pe nimeni să treacă dacă nu plăteşte. Faptul că îmbunătăţirile întârzie să apară, dar se cer bani ca să mergi la toaletă îi numulţumeşte pe trecători. „Dai bani, dar de schimbat nu se schimbă nimic. Scaunele sunt puţine şi ocupate de aurolaci, iar de gunoaie nici nu mai vorbesc. Dar bani pentru WC ştiu să ia!“, spune Ilie M.
Gunoaie, câini care trag de bagaje, oamenii străzii care îi sperie pe trecători, dar şi nelipsitul miros de mici şi bere. Toate acestea compun prima imagine pe care şi-o fac străinii care ajung în Craiova.
