Monica Macovei: „Companiile europene care mituiesc oficiali oriunde în lume ar trebui sancţionate penal şi în ţara de origine“.
„Există un sector privat care vrea competiţie corectă. Firme mici sau mari care nu vor licitaţii trucate, care vor licitaţii corecte, care nu vor să câştige firma soţului politicianului x sau tot aşa“, afirmă, într-un interviu pentru HotNews.ro, europarlamentarul PDL Monica Macovei (foto). Ea spune că are ca obiectiv promovarea unei directive europene potrivit căreia companiile care mituiesc oficiali oriunde în lume să poată fi sancţionate penal şi în ţara de origine, pe baza legislaţiei naţionale, la fel cum se întâmplă în Statele Unite sau Marea Britanie. Macovei susţine că este nevoie „de o alianţă a mediului de afaceri curat“, care să împingă guvernele să susţină promovarea unei asemenea directive.
Rep.: Directorul Direcţiei pentru Achiziţii Publice şi Piaţa Internă din cadrul Comisiei Europene, Joaquin Nunes de Almeida, a anunţat, marţi, la Bruxelles, la prezentarea unui studiu pe tema costurilor corupţiei, că va fi nevoie de un plan de acţiune pentru reformarea sistemului de achiziţii publice din România. Este asta o veste bună?
Monica Macovei: Este o veste bună că România şi Bulgaria vor avea un plan de acţiune făcut împreună cu Comisia pe achiziţii publice. Acest lucru este o veste bună că se vor schimba lucrurile în bine. Spre asta va duce implementarea planului de acţiune. Sigur că decizia lor de a face un plan de acţiune înseamnă că au constatat că lucrurile nu merg bine.
Rep.: Din semnalele pe care le aveţi din discuţiile cu cei din OLAF şi Comisie, care este percepţia în legătură cu România în ce priveşte sistemul de achiziţii publice?
M.M.: Aici nu este vorba de nici o percepţie. Studiul măsoară costurile corupţiei în bani. Este prima oară când se face acest lucru. Până acum se măsura percepţia, acuma sunt costurile. Şi e foarte important, costurile sunt evaluate la o medie de 1,8 miliarde pe an în opt state membre, între care şi România, şi în cinci domenii: drumuri, căi ferate, construcţii, sănătate, dezvoltare, formare profesională. Deci, în opt state, în cinci domenii se pierd efectiv aceşti bani, media de 1,8 miliarde pe an. Ce vreau să spun cu asta? Important este ca oamenii să înţeleagă că fenomenul corupţiei îi priveşte direct. Ei spun: lasă, merge şi aşa, OK, corupţia se întâmplă între Ionescu şi Popescu, eu n-am nici o treabă, nu mă interesează. Ba da, te interesează. Dacă este vorba de o şpagă dată pentru un contract de achiziţii publice, o clădire, o şosea, orice, atunci şi preţul e mai mare. Diferenţa de preţ dintre preţul de piaţă şi preţul real al contractului se datorează corupţiei. Ăsta-i costul corupţiei. Şi din banii ăştia ţi se poate mări pensia, ţi se poate face o şcoală, o grădiniţă, un spital. Deci, pe toţi ne interesează.
Rep.: Sunt costurile corupţiei în România mai mari decât în alte ţări unde găsim corupţie în achiziţii publice?
M.M.: Vă spun rezultatele studiului, sunt realizate pe domenii. La fraudarea licitaţiei, România e pe locul şapte din opt state membre, locul întâi fiind cel mai rău, locul întâi e ocupat de Spania. La conflicte de interese este pe locul întâi, alături de Ungaria şi Italia. La comisioane ilicite, adică mită, România e pe locul doi, după Spania. Şi mai avem management defectuos intenţionat, România e pe locul întâi, unde avem un caz alături de alte trei state. Sunt vreo 119 cazuri analizate, eşantioane, din aceste state membre.
Rep.: Unde ar trebui îndreptat sistemul de achiziţii publice? Ce generează corupţie în acest sistem?
M.M.: Exact ceea ce rezultă şi din acest studiu, care vine cu 27 de steguleţe roşii, adică atenţie, aici se generează corupţie. Şi anume: conflictul de interese în comisia de licitaţie. Poate că în comisie este o persoană care are relaţii de prietenie, de rudenie, de afaceri, de orice fel cu cineva care licitează. Lipsa de transparenţă a contractelor. Licitaţia e prea scurtă, se schimbă condiţiile în timpul licitaţiei, toate astea se întâmplă în România, dar şi în celelalte state membre. Apoi, în timpul derulării contractului, pleci de la un preţ cu care ai câştigat licitaţia, să zicem un milion de euro, dar intervin acte adiţionale şi se ajunge la zece milioane de euro. Sau cresc preţurile şi fără acte adiţionale, tot apar lucrări care cer mai mulţi bani. Sau contractele după licitaţie nu sunt publice. Trebuie să fie publice, să vedem care-i preţul, care-i termenul, care sunt lucrările.
Rep.: Aţi spus că faceţi un obiectiv din promovarea unor obiective prin care statele să fie obligate să publice şi să traducă în trei limbi aceste contracte. Puteţi elabora puţin?
M.M.: În acest moment, pe site-ul Comisiei Europene există un portal unde poţi intra să vezi ce se întâmplă cu fondurile europene în statele membre, în cele trei limbi de lucru, engleză, franceză şi germană. Dacă mă duc în Cehia să văd ce au făcut cehii cu fondurile europene, o să văd informaţii în limba cehă, ce vor ei să pună acolo, adică nu există un standard al informaţiei. În România, în Polonia la fel. Cineva nu poate să facă o evaluare generală. De asta am cerut ca statele membre să fie obligate să pună acelaşi tip de informaţii, adică contractul, cine l-a câştigat, ce companie, care-i valoarea lui, ce face de aceşti bani, un drum, o şcoală, agricultură, care-i durata de executare, acte adiţionale, toate aceste date. Şi să fie într-una din aceste trei limbi. Ca să putem face la nivel de ONG, jurnalişti, Comisie sau orice cetăţean al Ununii să poată face o comparaţie şi să vadă în fiecare stat membru cum se cheltuie banii europeni.
Rep.: Aţi mai propus ca fiecare companie care mituieşte orice fel de oficial să fie sancţionat. Adică?
M.M.: Deci, sancţionarea să fie infracţiune în ţara ta, iar companiile să fie urmărite după legile ţării tale, aşa cum se întâmplă în Marea Britanie şi Statele Unite. Companiile care au cea mai mică legătură, fie sedii, alte legături comerciale cu Statele Unite sau Marea Britanie, dacă sunt prinse dând mită în China, Africa, în România sau oriunde în lume, asta constituie o infracţiune în Statele Unite sau Marea Britanie şi sunt cercetate şi condamnate şi în ţara lor.
Rep.: Greu de crezut că veţi avea susţinere, politicienii depind totuşi de finanţările marilor companii.
M.M.: Companiile americane şi britanice au fost de acord cu această lege. Am stat de vorbă cu companii britanice mari care au spus aşa: noi, pe termen lung, am făcut calculul că vom câştiga. Poate vom pierde contracte pe termen scurt dacă nu dăm şpagă, că nu riscăm, dar pe termen lung vom câştiga.
Rep.: În România cine ar susţine o asemenea lege?
M.M.: Eu sigur.
Rep.: Altcineva?
M.M.: Îi vom căuta. Există sectorul privat care vrea competiţie corectă. Firme mici sau mari care nu vor licitaţii trucate, care vor licitaţii corecte, care nu vor să câştige firma soţului politicianului x sau tot aşa. La fel există şi în Europa. Şi azi (marţi – n.r.) a fost în sală la prezentarea studiului pe tema costurilor corupţiei un reprezentant al Organizaţiei Constructorilor Europeni şi care, tot aşa, cere licitaţii corecte. Deci, trebuie o alianţă a mediului de afaceri curat care să susţină şi să împingă guvernele, dacă guvernele nu vor, către o astfel de directivă, de legislaţie la nivel european. Chiar mă întâlnesc în octombrie cu mari companii din lume, chiar pe această tema. E un obiectiv pe care-l am pentru viitor.
Rep.: În România, procurorii-şefi s-au schimbat de ceva timp. Cum evaluaţi activitatea DNA sub noii şefi, a continuat la fel de determinată sau nu?
M.M.: În ce priveşte DNA, vedem că sunt în continuare dosare care pleacă de acolo, sunt trimise în judecată. Mă refer la dosare cu nume sonore de politicieni, fiindcă aici e testul justiţiei. Sigur, nu ştiu acum cât din investigaţie a fost făcut înainte de noua conducere, cât în timpul noii conduceri. Dar, până la urmă, rezultatul, adică trimiterea în judecată, s-a făcut sub noua conducere. Deci, în acest moment, eu pot să spun că sunt mulţumită. Haideţi să mai treacă timpul să vedem şi dosare pornite noi, de la capăt, de la bun început de către DNA. Sper să continue. Este un lucru pe care, dacă-l pierdem după opt ani, ar fi o mare pierdere pentru justiţia din România, pentru populaţie şi pentru credibilitate, şi pentru noi ca naţiune, să nu ţinem de un lucru pe care l-am realizat cu greu, după mari bătălii politice, şi să-l lăsăm aşa, să se ducă.
Dan Tapalagă
HotNews.ro
