Prezenţa unui consilier şcolar în unităţile de învăţământ este o necesitate care se resimte din ce în ce mai mult. Elevii cu probleme de comunicare, învăţare, de comportament sau de adaptare pot solicita consiliere pentru a găsi o soluţie. Despre rolul pe care îl are consilierul şcolar, dar şi despre cum pot beneficia elevii de serviciile sale am discutat într-un interviu cu profesorul consilier şcolar Luminiţa Tudor, de la CJRAE Dolj – Cabinetul Școlar de Asistență Psihopedagogică din cadrul Colegiului Național Pedagogic „Ștefan Velovan“.
Ana-Maria Predilă: Pentru a înţelege cât mai bine ce înseamnă consilierul şcolar pentru elevi, definiţi-ne rolul dumneavoastră în viaţa acestora?
Luminiţa Tudor: În calitate de consilier şcolar, la debutul fiecărui an de învăţământ, merg la clasele de început de ciclu școlar (clasa pregătitoare, clasa a V-a, clasa a IX-a) pentru a prezenta ce face un consilier şcolar în unitatea de învăţământ. Le explic elevilor faptul că de aceste servicii pot beneficia atât ei, cât şi părinţii şi cadrele didactice. Elevii trebuie să ştie că este vorba de servicii gratuite care se oferă la cerere şi nu este nimeni obligat să vină dacă nu vrea. Totodată, ei trebuie să ştie că aceste discuţii sunt confidenţiale, iar atunci când este vorba de copii minori trebuie să existe acordul scris al părinţilor. Noi, consilierii, mai desfășurăm şi activităţi de consiliere de grup cu un număr mai mare de elevi. În acest sens, fiecare consilier are anumite proiecte educaţionale stabilite de la începutul anului școlar, pe anumite teme, şi în acest mod elevii pot cunoaşte mai bine și persoana cu care vor să vorbească individual despre problemele lor. Temele abordate în aceste întâlniri de grup vizează autocunoaşterea, dezvoltarea comunicării, a relaţionării sociale, dar şi dezvoltarea competenţelor emoţionale. În general, solicitările elevilor sunt numeroase. De exemplu, elevii de clasa a XI-a și a XII-a vin cel mai adesea să fie consiliaţi în ceea ce priveşte orientarea în carieră. Elevii de la alte clase vin pentru discuţii legate de diferite probleme care îi frământă.
A.M.: În general, elevii sunt rezervaţi în ceea ce priveşte o eventuală discuţie cu un consilier şcolar, de unde vine această reticenţă?
L.T.: Pentru că le este teamă că lucrurile pe care le discută cu psihologul şcolar le vor afla părinţii sau profesorii. Eu le precizez elevilor de fiecare dată că şi în cazul în care solicitarea de consiliere vine din partea părintelui unui elev, confidenţialitatea a ceea ce elevul discută cu mine este păstrată. Elevul este clientul meu şi un principiu fundamental al profesiei mele este păstrarea confidenţialității. Acest aspect este adus și la cunoștința părinților, încă de la început. Dacă, pe parcursul activităților de consiliere, constat anumite aspecte pe care consider că ar fi bine să le afle și părinții, mă consult întotdeauna cu elevul, îi împărtășesc opinia mea, iar în final elevul alege dacă trebuie să-și informeze părinții sau nu.
„Elevii să fie conştienţi de faptul că în consilierul şcolar găsesc un sprijin atunci când au nevoie“
A.M.: Cum putem schimba concepţia greşită a elevilor că, dacă mergi la psiholog, înseamnă că eşti bolnav?
L.T.: Într-adevăr, apar şi situaţii în care există o percepţie greşită asupra a ceea ce face consilierul şcolar, dar în momentul în care le explici foarte clar copiilor sau adolescenților cum stau lucrurile, atunci dispare această reticenţă. Nu mentalitatea lor ar trebui să se schimbe în acest sens, ci faptul că trebuie să fie conştienţi că în consilierul şcolar găsesc un sprijin atunci când au nevoie de el. Unii dintre ei au probabil această concepţie greşită, venită din familie sau din mediul social în care trăiesc, din grupul de prieteni, dar acest lucru se schimbă dacă află cu adevărat ce poate face consilierul şcolar pentru ei. Elevii au tendinţa de a nu păşi în cabinetul consilierului de teamă să nu fie învinovățiți sau de teamă că li se va reproşa ceea ce au făcut. În general, atunci când nu spui ceva, nu spui pentru că știi că nu ai făcut bine. Sunt diverse secrete pe care le este greu să le rostească şi să le accepte.
A.M.: Dumneavoastră, în calitate de consilier şcolar, de ce probleme vă loviţi?
L.T.: Au fost situații în care elevii minori ar fi dorit să stea de vorbă cu mine, dar părinții nu au fost de acord, sub diferite pretexte. O altă problemă des întâlnită este neimplicarea părinților în susținerea schimbării pe care copilul și-o dorește atunci când se apelează la serviciile profesorului consilier școlar. Orice dificultate apărută în viața unui elev este efectul unor cauze: evenimente apărute în familie, la școală, în grupul de prieteni. Familia nu poate controla toate aceste influențe, dar are un rol extrem de important în a oferi suportul emoțional necesar depășirii dificultăților.
„Cabinetul de consiliere nu este un loc unde elevii să fie găsiţi vinovaţi“
A.M.: Elevul poate vedea în consilier un prieten bun, cum încercaţi dumneavoastră să vă apropiaţi de elevi?
L.T.: Încerc să îmi fac meseria cât mai bine şi ţin foarte mult la confidenţialitatea celor discutate. Un lucru sincer şi făcut cu inima deschisă aduce mai mulţi elevi în cabinetul meu şi aşa eu pot să fiu un sprijin real pentru ei. În nici un caz nu sunt persoana care le rezolvă problemele. Este important să îşi modifice aşteptările şi să nu mai creadă că vin o singură dată în cabinet şi totul este rezolvat. Implicarea nu trebuie să fie doar din partea consilierului, ci şi din partea elevului, părintelui sau profesorului.
A.M.: Ce beneficii îi aduce elevului discuţia cu psihologul?
L.T.: Îi aduce elevului un punct de vedere neutru. Cabinetul de consiliere nu este un loc unde ei să fie găsiţi vinovaţi, nu se află aici ca să li se facă iarăşi morală pentru lucrurile pe care le-au făcut. Consilierul școlar este o persoană care vrea să îi sprijine şi vrea să le evidenţieze calităţile.
„La elevi nu este o teamă de exprimare,
ci lipsa exerciţiului în a se exprima“
A.M.: Ce consideraţi că ar trebui schimbat la acest sistem pentru ca elevii să nu mai aibă teama de a se exprima?
L.T.: Eu zic că nu este o teamă de exprimare, ci lipsa exerciţiului în a se exprima şi acest lucru se trage din familie. Întotdeauna se vede dacă în familie părinţii îşi încurajează copiii, într-un mod constructiv, să se exprime şi nu îi cenzurează. Copiii care sunt crescuţi în acest fel se integrează mult mai bine, au mai puține probleme de adaptare. Însă, din experienţă pot spune că mai greu se lucrează cu părinţii decât cu copiii şi asta pentru că aceştia sunt adulți care deja şi-au format un sistem solid de valori după care îşi coordonează viaţa şi este mai greu să schimbi ceva în mentalitatea lor. Este bine însă că sistemul de învăţământ oferă sprijin în acest sens.
A.M.: Mulţi adolescenţi sunt derutaţi în ceea ce priveşte alegerea carierei potrivite. Cum îi puteţi sprijini pe elevi în acest sens?
L.T.: În alegerea carierei, cea mai importantă greşeală este că în loc să îşi aleagă o ocupaţie şi apoi studiile necesare pentru a avea ocupaţia respectivă, îşi aleg o facultate care sună într-un anumit fel şi după ce termină facultatea se gândesc cum să pună în practică ce au învăţat. De fapt, demersul ar trebui făcut invers şi aici încercăm noi să lucrăm. Numai că noi suntem unul dintre factorii cu care elevul se întâlneşte o dată, de două ori sau când vrea el. Însă, în general, când sunt în situația să ia o decizie legată de carieră, elevii sunt influenţaţi de factori care ţin cont mai mult de aspecte conjuncturale şi nu obiective.
Unele cabinete de consiliere şcolară au nevoie de o dotare corespunzătoare
A.M.: Din nefericire, sunt din ce în ce mai mulţi copii care au părinţii plecaţi în străinătate şi sunt lăsaţi în grija bunicilor sau a rudelor, dar şi copii ai căror părinţi muncesc mult şi nu au timp pentru ei. Cum susţineţi dumneavoastră aceşti copii şi ce ar trebui să ştie cei care au nevoie de sprijinul dumneavoastră şi încă nu au avut curajul să vă ceară ajutorul?
L.T.: Dacă acești elevi sunt minori, este nevoie de acordul scris al reprezentanților legali pentru a beneficia de consiliere individuală. Având în vedere că în această categorie de elevi se află cazuri care necesită o mai mare atenție, întâlnirile cu ei sunt mai dese, chiar două, trei pe săptămână în unele situații. Cabinetul școlar de asistență psihopedagogică este deschis tuturor, iar eu răspund tuturor solicitărilor.
A.M.: Avem nevoie de o dotare corespunzătoare a cabinetelor consilierilor şcolari?
L.T.: În 2006, cabinetul şcolar de asistență psihopedagogică în care eu îmi desfășor activitatea a primit fonduri din partea ministerului pentru dotare materială. A fost o inițiativă binevenită, după mai bine de 15 ani de la înființarea acestui gen de cabinete în școli, în 1990. Dar nu toți consilierii școlari lucrează în aceste condiții, pentru că nu toate cabinetele existente atunci au primit aceste fonduri și în multe alte unități școlare s-au înființat cabinete școlare de asistență psihopedagogică în ultimii şapte ani. Instituția care ne coordonează în prezent, Centrul Județean de Resurse și Asistență Educațională Dolj, este permanent preocupată de asigurarea unei dotări materiale minimale pentru fiecare cabinet.
