Documentarul artistic al poetului Horia Muntenuş („Calea eroilor – Istoria unei capodopere“), prezentat şi în Craiova cu ocazia Zilelor Brâncuşi 2013, împlineşte o poruncă faţă de Constantin Brâncuşi al nostru, al tuturor românilor
Poetul clujean Horia Muntenuş, încă tânăr al acestor vremi, talentat şi afirmat, cineast şi iubitoriu al vrednicului Brâncuşi, este realizatorul documentarului-artistic „Calea eroilor – Istoria unei capodopere”. Cheia noutăţii de optică a filmului, dedicat memoriei brâncuşiologilor Barbu Brezianu, Ion Pogorilovschi, Dumitru Daba şi poetului gorjean Nicolae Diaconu, vine mai întâi dintr-un unghi drept de judecată, ce cuprinde întâmplările proeminente de la începutul realizării Ansamblului Monumental până aproape de prezentul fluid. Iar toată chestiunea istoriografică tocmai întruneşte rezultatul studierii şi prezentării unui volum bogat de documente, cu mărturiile integratoare ale unor renumiţi specialişti de astăzi, ca măsură ştiinţifică de aleasă ilustrare.
După toate izvoarele, Brâncuşi a fost chemat în 1935 la Târgu Jiu de Arethia Tătărăscu, soţia primului-ministru al guvernului român, Gheorghe Tătărăscu, ca să i se spună, de către tot cuconetul „Ligii Femeilor Gorjene”, cam ce anume lucrare să ridice în memoria celor ce s-au jertfit în luptele împotriva armatelor cotropitoare de la Podul Jiului, în 1916. Fiind evidentă nu doar închiderea/deschiderea provincialistă a damelor cu pricina, faimosul sculptor cu barbă a dat să refuze ferm şi a ieşit din sală, nu înainte de a solicita libertate deplină în întreprinderea artistică viitoare.
În fond, după vizionarea părţii întâi – intitulată „Facerea” – a filmului, spectatorul se poate întreba dacă hobiţeanul chiar a fost primit şi dorit de toată suflarea Târgu Jiului acelor ani. De unde şi faptul că, în toamna anului 1938, Brâncuşi s-a grăbit să plece la Paris, înaintea inaugurării oficiale a Ansamblului Monumental „Calea Eroilor”.
În partea a doua – intitulată „Călăuza” – starea de fapt se complică, operele brâncuşiene de la Târgu Jiu căzând pradă acelor roşii arătări comuniste ce au luat puterea în România. Şi cu toate acestea, Coloana fără sfârşit a rămas înfiptă cerului şi atunci când un tembel – în film, înregistrat la el acasă pentru o asemenea bravură! – a legat-o cu lanţuri şi a tras cu tractorul de ea ca s-o dea jos. Horia Muntenuş, chiar aşa, de ce nu s-a gândit împricinatul Tănăsie Lolescu să-i aprindă Coloanei dinamită la rădăcină, poate auzea şi Dumnezeu de fapta sa?!
Însă una din cele mai bizare întâmplări ale existenţei Coloanei fără sfârşit vine din anii ‘90, când autorităţile locale – continuatoare în gândire celor (doar) deranjate de la putere de evenimentele revoluţionare din decembrie 1989 – cheamă de peste mări şi ţări un pistriţ personaj, autor şi de carte brâncuşiană, însă alunecos precum un şarpe. Există mărturii potrivit cărora criticul de artă şi brâncuşiologul Radu Varia a beneficiat din plin şi de sprijinul preşedintelui de-atunci al României, Ion Iliescu, sub toate aspectele. Aici, înregistrările lui Horia Muntenuş cu specialiştii în restaurare şi oficialităţile vremii fiind puse cap la cap, ca să fie îndosariate în multe file de investigaţie jurnalistică şi răsfoite audio/video pe îndelete.
Tabloul părţii a treia – intitulată „Sacrilegiul“ – n-ar vădi atâta demenţă dacă unul dintre cei intervievaţi – şeful Direcţiei de Cultură Gorj, Ion Sanda – tapiţer al comodei raduvariene – nu s-ar da în peticul unei stofe cu fire de halucinaţie de calitatea cea mai proastă.
Dar, după o vreme (noiembrie 2000), ca în poveştile noastre cu crai viteji, Coloana fără sfârşit este pusă la loc de un brav actor ministru, Ion Caramitru, ce nu s-a lăsat (se)dus de oculta asociere din jurul lui Radu Varia. Şi chiar nu vreau să ştiu ce s-ar fi întâmplat dacă la instituţia ministerială a Culturii noastre naţionale s-ar fi aflat vreun personaj înfometat şi rănit de pionezele de pe scaunul cu pricina!
În părţile de final ale filmului – intitulate „Anul 2000 – În crucea mileniilor“ şi „Între clipe“ – este regăsit, cu acelaşi drag nouă, un om de altă dată, ce a plecat la cer, după o boală lungă şi necruţătoare, scriitorul Nicolae Diaconu: întâiul intelectual gorjean ce s-a opus proiectului aventurist al lui Radu Varia. Şi n-a făcut-o zadarnic…
La o aşa distanţă de evenimentele cu pricina, filmul documentar-artistic realizat de Horia Muntenuş recuperează ceea ce mulţi nici n-ar mai vrea să-şi amintească. Iată de ce regizorul clujean pune în faţa spectatorului tocmai profunzimea şi grandoarea creaţiei majore a lui Constantin Brâncuşi de la Târgu Jiu.
Să mai precizăm că memorabilul film-mărturie regizat de Horia Muntenuş – ce răspunde deplin unei perspective de receptare racordată la sensurile operei brâncuşiene – tocmai impresionează nu numai prin ineditul mărturisirilor, a imaginilor cuprinzătoare, dar şi prin întindere şi prin consecvenţă. „Calea eroilor – Istoria unei capodopere” – împlineşte o poruncă faţă de Constantin Brâncuşi al nostru, al tuturor românilor!
Alex Gregora
