România are cea mai mare pondere de populaţie ocupată expusă riscului de sărăcire. Prin Strategia pentru reducerea sărăciei, în următorii cinci ani, Ministerul Muncii vrea să diminueze cu 400.000 numărul celor cu venituri de sub 60% din venitul mediu.
Criza economică instalată în ultimii şase ani, politicile sociale incoerente, îmbătrânirea populaţiei şi, nu în ultimul rând, lipsa locurilor de muncă au dus la creşterea sărăciei în ţara noastră, statisticile realizate de Ministerul Muncii indicând că patru din zece români se află într-o situaţie materială precară.
„Persoanele şi/sau familiile sărace sunt cele al căror venit anual este sub 60% din venitul mediu, exprimat per echivalent adult. În anul 2008, acest grup a numărat aproape cinci milioane de români“, se arată într-un proiect de hotărâre a guvernului pentru aprobarea Strategiei Naţionale privind Incluziunea Socială şi Reducerea Sărăciei 2014 – 2020, elaborat de Ministerul Muncii, prin care instituţia îşi propune reducerea cu cel puţin 400.000 în următorii cinci ani a numărului de persoane sărace.
Potrivit notei de fundamentare a proiectului strategiei, aproape o treime din copii trăiesc în sărăcie persistentă, iar riscul ca ei să rămână în această stare este mult mai mare decât la orice altă categorie de populaţie.
Altă categorie puternic afectată de sărăcie este cea a vârstnicilor singuri, aproximativ 1,2 milioane de oameni cu vârsta de 65 de ani şi peste, dintre care trei sferturi sunt femei, aflându-se în această situație.
Mai mult de o treime din persoanele care au absolvit doar ciclul inferior al educaţiei secundare se află în risc de sărăcire. Procentul scade la doar 15% în rândul celor care au absolvit liceul sau şcoala postliceală, respectiv la doar 6% în cazul celor care posedă o diplomă universitară. De asemenea, România are cea mai mare pondere de populaţie ocupată, expusă riscului de sărăcire, dintre toate statele membre ale Uniunii Europene.
Programe „ample“ de activare pe piaţa muncii
Pentru a schimba aceste date statistice sumbre, Ministerul Muncii şi-a propus „creşterea gradului de ocupare a persoanelor sărace şi vulnerabile prin programe ample de activare pe piaţa muncii“, precum şi „creşterea sprijinului financiar pentru persoanele cu venituri reduse (VMI) şi introducerea stimulentelor proactivare pentru beneficiarii programului de beneficii sociale“.
Alte obiective sunt promovarea incluziunii sociale a comunităţilor marginalizate printr-o abordare integrată, concentrată asupra copiilor; îmbunătăţirea funcţionalităţii serviciilor sociale; integrarea beneficiilor de asistenţă socială, a serviciilor sociale, a serviciilor de ocupare şi a altor servicii publice prin transformarea asistentului social într-un „integrator“ cu o atribuţie solidă de management de caz; investiţii într-un sistem solid de asistenţă socială; creşterea rolului economiei sociale în reducerea excluziunii sociale; consolidarea mecanismelor de coordonare, monitorizare şi evaluare.
Instruire, angajare şi creşterea PIB-ului
În opinia iniţiatorilor, impactul socio-economic al strategiei va fi unul mai mult decât benefic economiei naţionale, prin stimularea activării persoanelor lipsite de venituri sau cu venituri reduse, creşterea nivelului de instruire a acestora, a participării sociale în rândul acestora, dezvoltarea sectorului economiei sociale, a serviciilor sociale, educaţionale, de sănătate şi de locuire într-o manieră integrată.
Toate aceste aspecte, se arată în proiectul de strategie, „vor contribui la creşterea gradului de ocupare a forţei de muncă, scăderea şomajului, creşterea consumului şi a PIB-ului naţional“.
În ceea ce priveşte impactul social, iniţiatorii spun că se va îmbunătăţi calitatea vieţii persoanelor cu venituri reduse, „prin posibilitatea cumulării veniturilor din activităţi remunerate cu cele din beneficii de asistenţă socială“.
