Ministrul consilier japonez Hidehiro Hosaka (foto) a vizitat săptămâna trecută Craiova şi a acordat un interviu în exclusivitate Gazetei de Sud. Diplomatul japonez este în România din 2013 şi în interviu vorbeşte despre provocările cu care se confruntă Japonia modernă, diferenţele dintre români şi japonezi şi oportunităţile de colaborare dintre cele două popoare.
GdS: Cum aţi schimba mentalitatea japonezilor? Dar pe cea a românilor?
Hidehiro Hosaka: Uneori este dificil să separi lucrurile bune de cele rele, sunt două feţe ale aceleiaşi monede. Japonezii sunt mai punctuali, mai rigizi şi respectă regulile. Dar acest lucru poate fi dus la extreme. În viaţa de zi cu zi, japonezilor le lipseşte flexibilitatea. Pe de altă parte, uneori românii ignoră regulile sau le interpretează aşa cum vor. Dar sunt mai flexibili şi obişnuiţi să trăiască după propriile gânduri şi să aibă iniţiative personale. Sunt două feţe ale aceleiaşi monede. Dacă japonezii ar fi mai flexibili şi ar avea mai mult respect pentru iniţiativa individuală, societatea japoneză ar fi mai bună. Dacă societatea română ar ţine mai mult cont de reguli, lucrurile ar sta mai bine.
GdS: Deci planul simplu e ca românii să devină mai japonezi şi japonezii să devină mai români.
H.H.: Exact!
GdS: Japonia este faimoasă pentru o etică sănătoasă a muncii. Cum v-au transmis această valoare părinţii în timp ce creşteaţi?
H.H.: Stilul de viaţă japonez nu s-a format doar ca urmare a presiunii familiei. Părinţii ne transmit valori simple: onestitatea, munca asiduă şi simţul responsabilităţii pentru acţiunile proprii. Dar există şi alte presiuni din partea societăţii. La şcoală se pune accentul pe cooperare, pe contribuţia la societatea de grup şi pe responsabilitatea proprie. Asta uneori cauzează stres. Când creşti, termini facultatea şi ajungi să lucrezi într-o companie care promovează şi ea ataşamentul faţă de grup. Majoritatea companiilor implementează sistemul angajării pe viaţă. Din acest motiv, ţi se cere să te identifici cu compania. Cei care nu reuşesc pot avea dificultăţi de adaptare. Acesta este un punct atât pozitiv, cât şi negativ al societăţii japoneze de azi. Mulţi tineri renunţă la procesul de adaptare. Sunt trei milioane care nu lucrează din acest motiv. Nu mai studiază, nu sunt angajaţi, nici nu fac cursuri de pregătire şi nici nu caută de lucru. Este o pierdere imensă de talent şi reprezintă una dintre cele mai serioase probleme sociale din Japonia.
GdS: Cum s-a ajuns în această situaţie?
H.H.: Sunt multe motive pentru care tinerii au ieşit din sistem. Unii au fost agresaţi la şcoală şi au refuzat să mai iasă din casă. Alţii renunţă după ce termină facultatea, nu reuşesc să găsească de lucru şi se deprimă. Dacă societatea noastră s-ar relaxa puţin şi ar accepta tinerii care nu se adaptează la stilul de viaţă rigid, am putea găsi pentru ei modalităţi prin care să poată contribui pentru societate şi să se bucure de viaţă. Se cheltuiesc mulţi bani ca să îi consiliem pe tineri şi să îi aducem pe linia de plutire. Dar este greu.
GdS: Cum sunt expuşi elevii japonezi la celelalte culturi?
H.H.: Numărul tinerilor japonezi care merg în afara ţării este în scădere drastică şi ne preocupă mult acest lucru. Un motiv pentru care tinerii ezită să studieze în afara ţării este pentru că, dacă pierd trei ani cu studiile, este posibil să nu îşi mai găsească o slujbă după aceea. Atitudinea corporaţiilor ar trebui să devină mai flexibilă.
GdS: Japonezii au tot mai puţini copii şi populaţia îmbătrâneşte. Cum încercaţi să combateţi aceste tendinţe?
H.H.: Încercăm să ajutăm femeile tinere, ca să le fie mai uşor să aibă copii. Vrem să mărim ajutorul social pentru mame şi să facem reguli pentru a obliga companiile să păstreze locul de muncă al femeilor care îşi iau concediu de maternitate. Acum, media naşterilor este de 1,4 copii per femeie. Trebuie să avem o medie de 2,2 pentru a menţine aceeaşi populaţie. De asemenea, este important să construim o societate mai tolerantă cu mamele singure. Japonia este influenţată puternic de învăţăturile lui Confucius şi mamele singure nu sunt acceptate.
GdS: Ce faceţi în legătură cu îmbătrânirea populaţiei?
H.H.: Este o situaţie complet nouă. Nici o altă societate nu a mai avut o asemenea rată de îmbătrânire. 25% dintre japonezi au peste 65 de ani. În 2035 vor fi peste 40%. Îmbătrânirea este un fenomen natural cu care nu putem lupta, dar putem diminua presiunea pe societate. Pentru a reduce costurile medicale, guvernul promovează viaţa activă, dieta sănătoasă şi medicina preventivă. În acest fel, vârstnicii se pot bucura de o viaţă socială activă şi nu îşi petrec ultimii ani într-un pat de spital. Dar mai devreme sau mai târziu va trebui să reducem pensiile.
GdS: Se spune că esenţa spiritului japonez se află în ceremonia ceaiului. Cum explicaţi asta?
H.H.: În secolul XVI, Japonia se afla într-un conflict continuu între conducătorii militari locali. Samuraii trăiau în circumstanţe extreme. Când beau ceai se gândeau că este posibil să moară în luptă şi să nu se mai întâlnească vreodată. Esenţa ceremoniei ceaiului se bazează pe acest spirit al samurailor. Când ne întâlnim, hai să ne bucurăm împreună de acest moment. Este cel mai bun lucru din viaţa noastră şi s-ar putea să nu se mai întâmple niciodată. Nu e o senzaţie superficială, ci apreciezi momentul din adâncul sufletului, îţi dă o bucurie profundă.
GdS: Religiile principale în Japonia sunt shinto şi budismul. Cum influenţează religia societatea japoneză?
H.H.: Este o întrebare dificilă. Părerea mea este că religia nu influenţează viaţa oamenilor din Japonia. Uneori ne amintim de religie. Când ne moare o rudă, avem o înmormântare în stil budist şi poate ascultăm predici de la nişte călugări. De anul nou, 70 de milioane de japonezi merg la templu şi atunci îşi reamintesc de învăţăturile religiei shinto. Dar în viaţa de zi cu zi nu prea ne gândim la religie. Vreau să adaug că, dacă faci un sondaj şi întrebi japonezii de ce religie aparţin, probabil 95% vor spune: „sunt budist!“, iar 80% vor răspunde: „cred în shinto!“. În mintea japonezilor, religiile diferite sunt compatibile, nu se exclud. Acest lucru poate fi diferit de modul de gândire al creştinilor.
GdS: Am citit că în şcolile japoneze, elevii sunt cei care fac curăţenie. Cum funcţionează acest sistem?
H.H.: Elevii se ocupă de curăţenie la ei în clase, dar există personal administrativ care se îngrijeşte de spaţiile comune. Cred că este o lecţie importantă şi foarte utilă. Este bine să le ceri copiilor să lucreze şi să îi înveţi să facă și curăţenie.
GdS: Să vorbim puţin despre afaceri. Există investiţii japoneze în Oltenia?
H.H.: Yazaki produce componente auto în Caracal. Firmele japoneze au început să arate interes şi pentru această regiune. Este un semn bun pentru că înainte veneau doar la graniţa cu Ungaria, pentru accesul la piaţa germană.
GdS: Ce ar trebui să facă un primar pentru a încuraja investiţiile japoneze?
H.H.: Ar fi foarte util ca municipalitatea să faciliteze discuţiile dintre investitori şi instituţiile publice. Există cazuri în care investitorii nu înţeleg ce li se spune sau primesc informaţii contradictorii. Aceste mici obstacole întârzie investiţia şi unele companii ajung să renunţe. Asta înseamnă o oportunitate pierdută pentru comunitate. Dacă municipalitatea ar deschide un birou care să se ocupe de relaţia cu investitorii şi să răspundă la întrebările investitorilor ce prospectează, ar face mult mai atractiv mediul economic local.
GdS: Ce oportunităţi sunt pentru românii care vor să investească în Japonia?
H.H.: Guvernul japonez încearcă să deschidă ţara pentru investiţiile străine. Există zone speciale unde investitorii străini beneficiază de tratament preferenţial şi scutiri de taxe. În Bucureşti există JETRO, care facilitează acest lucru.
GdS: În final, vă rog să recomandaţi câţiva artişti japonezi cititorilor Gazetei de Sud.
H.H.: Un artist contemporan pe care îl recomand oricui este Hayao Miyazaki, care a produs filme anime minunate. Hokusai este un artist vizual faimos din secolele XVIII-XIX. A creat peste 30.000 de opere de artă. Există xilogravuri Hokusai expuse şi la Muzeul Naţional de Artă al României. Iar scriitorul pe care îl recomand este Haruki Murakami.
Japonia şi România în cifre
Cele două ţări au aceeaşi rată de fertilitate: 1,4 copii născuţi pentru fiecare femeie. Speranţa de viaţă la naştere în România este de 74 de ani, faţă de 83 de ani în Japonia. Japonia se plasează pe locul 11 în topul calităţii vieţii, în care România ocupă locul 53. Japonia are 127,3 milioane de locuitori, de 6,5 ori mai mult decât populaţia României. Produsul intern brut al Japoniei este de 118 ori mai mare decât PIB-ul României (4.520 miliarde USD faţă de 38,6 miliarde USD).
