Peste 200 de oameni mor în România, anual, din cauza incendiilor, iar alţi aproape 600 sunt răniţi, intervenţiile pompierilor fiind destul de dificile în condiţiile în care peste jumătate din tehnica de stingere a focului este mai veche de 20 de ani, arată datele din proiectul de consolidare a IGSU.
Pe 4 august, pe site-ul Ministerului Afacerilor Interne (MAI) a fost pusă în dezbatere publică Strategia de consolidare şi dezvoltare a IGSU pentru perioada 2016-2025, elaborată în „vederea creşterii capacităţii operaţionale şi de răspuns, reducerii impactului efectelor situaţiilor de urgenţă asupra comunităţilor şi îmbunătăţirii calităţii misiunilor executate“. Mai exact, este planul de pregătire şi investiţii a celor de la Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă (IGSU), pentru o mai bună intervenţie în caz de urgenţe precum incendiul din clubul Colectiv sau accidentele aviatice din ultimii ani.
În document se arată că incendiile reprezintă, potrivit datelor strânse în ultimii şapte ani, cel mai frecvent risc în cazul situaţiilor de urgenţă din România, peste cele naturale, tehnologice ori biologice. Între anii 2008-2015, numărul incendiilor a crescut de la 15.500 pe an la 26.247.
Datele sunt îngrijorătoare şi în privinţa victimelor. În analiza celor de la IGSU se notează că, anual, în România 200 de persoane îşi pierd viaţa din cauza incendiilor, iar numărul răniţilor este între 400 și 600 de oameni.
Principalele cauze ale incendiilor sunt manevrarea „instalaţiilor electrice cu improvizaţii ori defecţiuni (circa 26%), utilizarea focului deschis fără respectarea normelor (15%), neverificarea şi neîntreţinerea coşurilor de fum (24% ) şi acţiunile intenţionate (10%)“.
„Abordarea riscului de incendiu este extinsă, în prezent, la situaţii specifice cum ar fi: incendiile de pădure, incendiile care se manifestă la clădiri înalte şi foarte înalte, depozite şi hale industriale, nave şi platforme maritime aflate în apele teritoriale, tuneluri rutiere sau feroviare“, se notează în documentul Strategiei.
Printre problemele pe care IGSU le are în prezent, cea mai gravă se referă la tehnica de intervenţie, datele furnizate de inspectorat arătând că 56% din aparatură „are o vechime în serviciu mai mare de 20 de ani“. În acest context, punctele slabe ale instituţiei sunt „deficitul de mijloace de intervenţie, lipsa unei evaluării a riscurilor la nivel naţional, încadrarea insuficientă cu personal specializat, proceduri insuficient aplicate“.
Pentru dezvoltarea IGSU se vor folosi bani de la Ministerul Afacerilor Interne, fonduri europene, credite externe garantate de Guvernul României ori donaţii şi sponsorizări. Potrivit documentului, impactul bugetar pentru primii doi ani, 2016-2018, este de aproximativ 103 milioane de euro.
