Astăzi, 27 martie, Teatrul Naţional “Marin Sorescu” sărbătoreşte Ziua Mondială a Teatrului, prin găzduirea concertului caritabil „Hope and Rising Slope”, la ora 19.00, în sala mare a Teatrului Naţional „Marin Sorescu”. La acest eveniment vor concerta trupele: OLD SCHOOL BAND , THE WHEELS, trupa ZAIBĂR și Corul de cameră al Colegiului Național Militar „Tudor Vladimirescu”, dirijor: plt.adj.pr. Florică Oanță, Corul de copii al Cercului Militar Craiova, dirijor: Mihaela Leonte si Corul „The Wishers” al Centrului de Limbi Străine May Lily.
Donația pentru intrarea la spectacol este de 40 de lei, iar banii strânși în urma concertului vor fi donați pentru tratament lui Georgian Mită, cu vârsta de 20 de ani, care suferă de amiotrofie spinală progresivă, și lui Emmanuel Voichița, de 49 de ani, care suferă de cancer orofaringian.
De 55 de ani, în fiecare an, Ziua Mondială a Teatrului este marcată de citirea unui Mesaj internaţional creat și transmis de o personalitate din lumea teatrului sau din alt domeniu al culturii, care este invitată să-şi exprime gândurile legate de acest eveniment printr-un mesaj, care se difuzează în lumea întreagă. La Teatrul Național „Marin Sorescu” din Craiova mesajul va fi citit în cadrul evenimentului caritabil „Hope and Rising Slope”.
Anul acesta, mesajul internaţional este semnat de Isabelle Anne Madeleine Huppert (născută pe 16 martie 1953), actriţă franceză care a apărut în peste 100 de filme şi producţii ale televiziunii, încă din 1971. De-a lungul carierei a câştigat de două ori premiul „Cea mai bună actriţă” la Festivalul de Film Cannes şi are cele mai multe nominalizări la premiile Cesar şi Premiul Molière.
„Pentru mine, teatrul este celălalt, este dialogul, este absenţa urii. Prietenia între popoare – nu prea ştiu ce vrea să însemne asta, dar cred în comunitate, în prietenia între actori şi spectatori, în unirea tuturor celor pe care-i reuneşte teatrul, cei care îl scriu, cei care îl traduc, cei care îl luminează, îl îmbracă, îl decorează, cei care îl interpretează, cei care îl fac, cei care merg la el. Teatrul ne apără, ne adăposteşte… Chiar cred că ne iubeşte… atât cât îl iubim… Mi-aduc aminte de un bătrân regizor tehnic de modă veche, care, înainte de ridicarea cortinei, în culise, spunea în fiecare seară, cu voce fermă: „Faceţi loc teatrului!”, fragment din Mesajul transmis de Isabelle Huppert.
