Ziua de 30 noiembrie, în care se face pomenirea Sfântului Apostol Andrei cel Întâi Chemat, Ocrotitorul României, a fost consacrată ca zi de sărbătoare legală în care nu se lucrează. Sfântul Apostol Andrei a fost proclamat Ocrotitorul României, în anul 1997. Ziua prăznuirii sale a devenit sărbătoare bisericească naţională, ca urmare a Hotărârii Sfântului Sinod din 14 noiembrie 2001, informeaza Hotnews.
Sărbătoarea Sfântului Apostol Andrei, cel Întâi chemat, Ocrotitorul României, este prăznuită de Biserica Ortodoxă Română în 30 noiembrie. Sfântul Apostol Andrei, pescar de meserie, frate al Sfântului Apostol Petru, a fost cel dintâi chemat la vestirea Evangheliei lui Hristos. Sfântul Andrei a avut sfârşit de mucenic, fiind răstignit, la Patras, lângă Corint (în Grecia), cu capul în jos, pe o cruce în formă de X, căreia i s-a spus de atunci „Crucea Sfântului Andrei”.
Peste 850.000 de români poartă numele Sfântului Andrei, considerat apostolul românilor, numeroase mănăstiri și biserici luându-l ca ocrotitor. Ziua Sfântului Andrei marchează debutul sezonului sărbătorilor de iarnă și este zi liberă în România.
Sfântul Apostol Andrei este și ocrotitorul Catedralei Mântuirii Neamului, acesta fiind al doilea hram după cel al Înălțării Domnului.
Patriarhul Ierusalimului, Teofil al III-lea, si Patriarhul Daniel vor oficia vineri Liturghia la hramul secundar al Catedralei Naţionale, dedicat Sfântului Apostol Andrei.
În România se află peştera Sfântului Andrei, aceasta fiind cea mai veche biserică creştină de pe teritoriul țării noastre, și considerată Bethleemul creştinismului românesc. Peștera Sf. Andrei se află într-o poiană din pădurea Migilet, din marginea localităţii Ion Corvin, judeţul Constanța, la numai câţiva kilometri de cetatea antică Adamclisi şi de monumentul Tropaeum Traiani.
Potrivit datelor MAI, 453.849 de bărbați au numele de Andrei, iar 405.585 de femei se numesc Andreea.
Moaștele Sf. Andrei au fost aduse pentru prima dată în țara noastră la Iași, în anul 1996.
Tradiții de Sf. Andrei
Ajunul Sfântului Andrei este considerat unul dintre momentele în care bariera dintre văzut și nevăzut se ridică. „Andreiu’ cap de iarnă”, cum îi spun bucovinenii, permite astfel interferența planurilor malefice cu cele benefice, lucrurile importante din existența oamenilor putând fi întoarse de la matca lor firească.
Se crede că în această noapte „umblă strigoii” să fure „mâna vacilor”, „mințile oamenilor” și „rodul livezilor”. Împotriva acestor primejdii, țăranul român folosește usturoiul. În egală măsură, casă, grajdul, cotețele, ușile și ferestrele acestora sunt unse cu usturoi pisat, ca să alunge duhurilor rele la oameni și animale.
În noaptea Sf. Andrei se desfășoară, astfel, cea mai importantă „acțiune”: păzitul usturoiului. Fete și flăcăi veghează și petrec, tocmai pentru ca usturoiul să capete calitățile necesare pentru a-i proteja împotriva primejdiilor. De asemenea, usturoiul purtat la brâu va servi drept remediu terapeutic și va aduce pețitori.
Tot în această noapte, pentru a testa rodnicia livezilor și a câmpurilor, se aduc în casă crenguțe de vișin, care, dacă vor înflori până la Crăciun, este semn de belșug. Un alt obicei este de a pune grâu într-o oală de pământ, pentru a vedea rodnicia ogoarelor, dar și a casei gospodarului în noul an.
Tradiția mai spune că fetele, în ajunul Sfântului Andrei, încearcă să-și afle viitorul. Astfel, ele aruncă în apă plumb sau cositor topit, care întărindu-se prefigurează chipul viitorului soț. Tot pentru a-și vedea ursitul, fetele stau peste noapte în fața unei oglinzi, mărginite de două lumânări, până ce zăresc chipul acestuia. Unii bătrâni observă cerul în noaptea de Sfântul Andrei și prezic dacă noul an va fi bogat sau sărac, ploios sau secetos, dar și dacă va fi pace sau război, mai scrie Hotnews.
În noaptea Sfântului Andrei se crede că lupii încep să vorbească, îşi pot mişca gâtul, devin mai sprinteni, iar oamenii care îi aud află secrete groaznice. Plata este însă una teribilă, pentru că aceşti oameni vor fi atacaţi de lupi şi se vor transforma în vârcolaci. Nici animalele nu sunt scutite de primejdie – omul nu face nimic în gospodărie, pentru ca animalele de pradă să nu-i atace vitele. Acestea pot fi însă protejate şi cu ajutorul unor cruci confecţionate din ceară de albine. Până la Crăciun, femeile nu mai ţes şi nici nu mai torc, ca să nu stârnească mânia Maicii Domnului.
