Cu mult înainte de sosirea europenilor pe continentul sud american, muntele Roraima a avut o semnificație specială pentru oamenii regiunii și este un munte esențial pentru multe dintre miturile și legendele lor. Triburile Pemon și Kapon, originare din Gran Sabana (regiune din Venezuela), considerau Muntele Roraima ca fiind trunchiul unui copac puternic, în care creșteau odată toate fructele și legumele din lume. După ce zona a fost cuerită de triburile Makunaima, copacul a fost tăiat, declanșând un potop teribil.
Roroi în limba Pemon înseamnă albastru-verde, sau mare. Datorită măreției sale și a faptului că muntele este mereu înconjurat de nori, locuitorii din imprejurimi i-au dat și numele de Tepui, care înseamnă Casa Zeilor.
Muntele Roraima, cunoscut și sub numele de Tepuy Roraima și Cerro Roraina, este cel mai mare munte din lanțul platourilor Pakaraima din America de Sud. A fost menționat prima dată de exploratorul Sir Walter Raleigh în 1596.
Muntele are un platou neted în varf cu o supratață de 31 de km pătrați, înconjurat de stânci de peste 400 m înălțime pe toate laturile și servește, de asemenea, ca punct de frontieră triplă între Venezuela, unde se află 85% din suprafața sa, Guyana, cu 10% din suprafața sa și Brazilia cu doar 5% din suprafața sa. Are o înălțime de 2810 m și este considerat unul dintre cele mai remarcabile obiective din punct de vedere geologic si biogeografic din lume. Totodată reprezintă și una dintre cele mai vechi formațiuni geologice de pe Pământ, care datează din perioada Precambriană – 2 miliarde de ani în urmă (“precambrian este un nume informal pentru intervalul de timp înainte de actuala eră geologică Fanerozoic și este împărțit în mai multe ere pe scala de timp geologică. Acesta se întinde de la formarea Pământului acum 4,5 miliarde de ani până la începutul perioadei Cambrian, când organisme macroscopice au apărut pentru prima dată din abundență cu aproximativ 542 milioane de ani în urmă. Precambrian este numită astfel pentru că precede era Cambrian, prima perioadă de Eon fanerozoic, care este numit după numele roman pentru Țara Galilor, Cambria, unde rocile de această vârstă au fost studiate pentru prima oară.” – wikipedia).
Singura cale non-tehnica de escaladare a muntelui este pe ruta Paraitepui din Venezuela (sau cu elicopterul); orice altă abordare, implică echipament special și experiență de alpinist profesionist. Muntele Roraima a fost escaladat în câteva ocazii, din laturile dinspre Guyana și Brazilia, dar laturile sale formate din stânci abrupte, face acest lucru foarte dificil. De aceea este nevoie de o permisiunea acordată de autoritățile din țările respective. Muntele a fost escaladat prima dată în 1884, într-o expediție condusa de Sir Everard im Thurn.
Izolat de pădurile de la bază, muntele și platoul apar ca o adevarată insulă ecologică. Ploaia zilnică din vârful muntelui a transformat suprafața acestuia într-un peisaj unic: plante ce cresc pe o suprafață plină de pietre și stânci. Aici există plante și animale unele unicat în lume, dintre care amintim cea mai mică broscuță preistorică descoperită vreodată.
Muntele adăpostește și cea mai înaltă cascadă din lume: Salto Angel sau Salto del Angel (Cascada Îngerului) care are 978 m înălțime, cu o cădere de apă de 1 km din vârful muntelui.
Frumusețea și misterul acestui loc a inspirit o serie de autori – cartea “Lumea pierdută“ de Arthur Conan Doyle dar și scenariștii unor filme precum Avatar, sau filmul “Up” produs de Disney.
