O şuviţă din părul celebrului compozitor german Ludwig van Beethoven este scoasă la vânzare. Aceasta este estimată la un preţ cuprins între 15.000 şi 19.000 de dolari. Licitaţia este organizată la Londra de casa Sotheby’s, potrivit upi.com.
Licitaţia va avea loc marţi. Reprezentanţii Sotheby’s spun că şuviţa i-a fost dăruită de Beethoven lui Anton Halm, drept cadou pentru soţia acestuia. Beethoven i-ar fi oferit personal şuviţa acestuia după ce Halm primise una de la o altă persoană, dar se dovedise că era luată din blana unei capre.
Unul dintre cei mai mari compozitori ai tuturor timpurilor
Reprezentanţii Sotheby’s spun că şuviţa este „indisputabil” de origine umană. Ea este legată cu un fir de mătase şi pusă într-o ramă ovală datând din secolul al 19-lea.
Compozitorul şi pianistul Ludwig van Beethoven (1770 – 1827) este una dintre personalităţile perioadei de tranziţie dintre erele clasică şi romantică în muzică. Este considerat unul dintre cei mai mari compozitori ai tuturor timpurilor.
Ludwig van Beethoven, a fost un compozitor german, recunoscut ca unul din cei mai mari compozitori din istoria muzicii. Este considerat un compozitor de tranziție între perioadele clasică și romantică ale muzicii, scrie wikipedia.org. Ludwig van Beethoven s-a născut în 1770 la Bonn, Germania. El a fost fiul lui Johann van Beethoven (1740-1792), de origine flamandă și al Magdalenei Keverich van Beethoven (1744-1787).
Muzica lui, punte între Clasicism și Romantism
Producția muzicală a lui Beethoven este considerată în mod tradițional ca o punte între Clasicism și Romantism și se poate împărți în trei perioade:
Prima perioadă (1790-1802), cuprinzând compozițiile din tinerețe de la Bonn și primii ani în Viena, reprezintă continuarea stilului lui Haydn și Mozart. Eledesăvârșesc clasicismul vienez ajuns la maturitate. Un exemplu îl constitue cvartetul de coarde în La-major op. 18, foarte apropiat de compozițiile similare ale lui Mozart.
A doua perioadă (1807-1812), așa zisul „ciclu eroic”, cuprinde compoziții ca simfonia III-a (Eroica), concertele pentru pian și orchestră nr.4 și 5 (Imperialul), sonata pentru pian Appassionata. În toate aceste opere se remarcă profunzimea temelor, contrastele dramatice și noutățile armonice, neîntâlnite încă la predecesorii săi, Beethoven fiind supranumit din aceste motive „Titanul din Bonn”.
A treia perioadă se profilează din anul 1813. Compozițiile din această perioadă nu mai pot fi grupate pe cicluri. Fiecare dintre ele se prezintă cu o proprie și puternică individualitate, eliberate de convențiile tradiționale. În muzica instrumentală introduce recitative și arii, în fugi, variațiuni și elemente lirice. El era mereu în căutare de noi moduri de expresie. Cele două opere importante din această ultimă perioadă, a 9-a și Missa solemnis, se depărtează complet de genul tradițional. Astfel, în finalul simfoniei se introduce o partitură pentru soliști vocali și cor. Asta în timp ce Missa solemnis iese din tiparele messelor liturgice, devenind o confruntare subiectivă cu divinitatea.
