Comisia de la Veneția critică Guvernul României. Instituţia cere Guvernului României să reducă drastic folosirea de ordonanțe de urgență în Justiție. De asemenea, reiterează recomandarea de a „reconsidera serios nevoia creării Secției speciale (pentru investigarea magistraților), arhitectura instituțională și principiile de funcționare”, potrivit raportului Comisiei, obținut de HotNews.ro.
„Cel mai alarmant este că Guvernul continuă să facă modificări legislative prin ordonanțe de urgență. Această practică slăbește posibilitatea de verificare a Guvernului. Totodată, este contrară principiului separației puterilor în stat și perturbă stabilitatea legislativă”, arată Comisia de la Veneția.
Comisia de la Veneția spune că motivele pentru care a fost creată Secția specială rămân neclare
În ceea ce privește Secția de anchetare a magistraților, Comisia de la Veneția spune că motivele pentru care a fost creată Secția specială rămân neclare. Instituţia arată că procurorii acestei structuri au fost numiți în cadrul unui sistem de tranziție care a eliminat de facto secția de procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) din procesul de luare a deciziilor. Comisia mai arată că nu se știe în ce măsură procurorii secției și procurorul șef sunt sub controlul ierarhic complet al Procurorului General. De asemenea, experții europeni afirmă că secția specială riscă să fie un obstacol în lupta împotriva corupției și a crimei organizate.
„Comisia de la Veneția notează cu regret că cele mai problematice elemente ale reformelor din 2018, identificate în opiniile din octombrie 2018, fie rămân neschimbate fie au fost agravate”, se arată în raport.
Comisia arată că modalitatea de numire și revocare a procurorilor de rang înalt a rămas, în esență, neschimbată. Ministrul Justiției are un rol decisiv în această procedură, fără a putea fi contrabalansat de președintele României sau de Consiliul Superior al Magistraturii. „Noile prevederi oferă posibilitatea înlăturării în mod arbitrar a actualilor procurori de rang înalt”, mai arată Comisia de la Veneția, care îndeamnă autoritățile române să nu aplice aceste noi prevederi în cazul procurorilor de rang înalt aflați în funcție la momentul adoptării amendamentelor.
Despre practica ordonanțelor de urgență
Comisia notează constituirea unei comisii parlamentare speciale care a adoptat în regim de urgență amendamentele la legile justiției. Diverșii interlocutori ai raportorilor au descris procesul ca fiind excesiv de rapid și lipsit de transparență. Şi deși Guvernul neagă aceste acuzații, „în general este rar (dacă nu niciodată) justificată folosirea unei proceduri extraordinare și accelerate în Parlament pentru schimbări instituționale fundamentale”.
Iar îngrijorările Comisiei au fost întărite de adoptarea a 5 ordonanțe de urgență de către Guvern între septembrie 2018 și martie 2019. „Comisia de la Veneția consideră că această manieră de amendare a legilor Justiției este foarte problematică”. Asta deoarece lipsa unor deliberări adecvate este o problemă intrinsecă a procedurilor accelerate, în lipsa unor consultări cu opoziția, experții și societatea civilă.
Înalta Curte de Casație și Justiție nu a fost consultată înainte de adoptarea OUG 7
Actul de legiferare prin ordonanțe de urgență este „o problemă în sine”, se arată în raport. În acesta se subliniază că Înalta Curte de Casație și Justiție nu a fost consultată înainte de adoptarea OUG 7 iar CSM a avut mai puțin de două zile la dispoziție să examineze proiectul înainte de adoptare. În aceste condiții, cele două instituții au trimis obiecțiunile după ce guvernul a adoptat ordonanța și, la mai puțin de o lună, Guvernul a aprobat OUG 12, pentru a remedia câteva dintre problemele flagrante.
„Aceste exemple nu sunt exhaustive și demonstrează că recursul la proceduri accelerate – de către Parlament și cu atât mai mult de către Guvern – afectează inevitabil calitatea procesului legislativ”, avertizează raportul, care subliniază că este dificil chiar și pentru experți să înțeleagă actuala stare de fapt, cu atât mai puțin pentru oamenii obișnuiți.
„Schimbările frecvente de reguli legate de instituții și numirile sau concedierile în posturile de conducere, uneori prin legi, alteori prin OUG, dau impresia că scopul acestor amendamente nu este o reformă sistematică a sistemului, ci adaptarea regulilor pentru candidați sau situații specifice”, notează raportul.
„Folosirea excesivă a puterilor legislative de către Guvern sub pretextul unor “urgențe” este în contradicție cu principiile democratice“
Comisia de la Veneția critică și faptul că legiferarea prin intermediul OUG nu permite Curții Constituționale exercitarea controlului preliminar de constituționalitate. Asta în condițiile în care OUG intră în vigoare imediat după publicare.
„(…) folosirea excesivă a puterilor legislative de către Guvern sub pretextul unor “urgențe” este fără îndoială în contradicție cu principiile democratice și cu separația puterilor, proclamate de Articolele 1 (3) și (4) din Constituția României”, arată Raportul. Acesta reamintește că în 2014 a reliefat că emiterea a peste 100 de OUG în fiecare an implică riscuri pentru democrație și domnia legii în România. Iar în 2018 Guvernul a emis 114 OUG în diferite domenii. Iar acest lucru demonstrează că noțiunea de „urgență” „este interpretată foarte generos”.
Concluzia Comisiei de la Veneţia
„În concluzie, folosirea curentă a ordonanțelor de urgență este contestabilă la mai multe nivele. Afectează calitatea legislației, perturbă securitatea juridică, slăbește controlul extern asupra guvernului și ignoră principiul separației puterilor. Comisia de la Veneția cere Guvernului român să reducă drastic folosirea de OUG în toate domeniile juridice. Articolul 115 din Constituție pare să fie interpretat în România într-o manieră prea extinsă. Astfel încât revizuirea sa ar putea fi avută în vedere pentru a defini mai exact situațiile în care Guvernul poate legifera prin emiterea de ordonanțe”.
În ceea ce privește viitorul reformelor judiciare, Comisia îndeamnă autoritățile române să adopte viitoare amendamente prin proceduri parlamentare normale, care să garanteze deliberările adecvate.
