Peste 50 la sută dintre oameni suferă de sângerări nazale, epistaxis, cel puţin o dată în viaţă. De cele mai multe ori, acestea nu reprezintă motive de îngrijorare, dar sunt situaţii în care pot ascunde afecţiuni grave. Ce sunt sângerările nazale, ce le declanşează şi cum le tratăm am aflat de la dr. Bogdan Fănuţă, medic primar ORL, Compartimentul ORL copii din cadrul Spitalului Judeţean de Urgenţă Craiova.
Gazeta de Sud: Care sunt cauzele sângerărilor nazale?
Bogdan Fănuţă: Sângerările nazale la copii sunt legate de ruperea unui vas de sânge la nivelul unei zone din nas – pata vasculară-, în care se îmbină aproape patru sisteme arteriale şi unde densitatea vaselor de sânge este foarte mare.
Nasul este un organ extrem de bine vascularizat pentru că rolul lui este de a încălzi aerul care vine din afară. Micile traumatisme generează sângerări în special la copii, fie pentru că stau cu mânuţa în nas, fie din cauza debutului unei alergii, fie că apare pruritul nazal la apariţia oxiurilor sau a viermişorilor. Microtraumatismele sunt cea mai frecventă cauză de epistaxis la copii. Există şi alte cauze, destul de rare, în care sângerările sunt generate de faptul că sângele nu coagulează, cum ar fi în hemofilii, în diverse boli leucemice.
Trebuie să înţelegem însă că nu toate tipurile de sângerare înseamnă acest lucru. Situaţiile trebuie triate şi adaptate fiecărui caz. Aşadar, cele mai multe sângerări sunt benigne, unele trec cu tratament, la altele trebuie intervenit cu cauterizări, mici arsuri la nivelul mucoasei nazale. Uneori e nevoie, la sângerările mai severe, să fie oprite mecanic cu diverse pansamente. Sunt şi cazuri, întâlnite în special la adulţi, când este nevoie de ligaturarea arterei carotide externe pentru a putea stăpâni sângerarea.
GdS: Cât de frecvente pot fi aceste sângerări?
B.F.: Sunt copii care vin ciclic, la trei luni, la şase luni, anual. Avem copii pe care îi ştim de la trei ani şi vin şi la 14. După pubertate se răresc episoadele şi chiar dispar.
„Tot timpul, sângerarea trebuie să fie în faţă“
GdS: Cum procedăm atunci când se întâmplă acest lucru? Care este poziţia în care trebuie aşezat copilul?
B.F.: Le recomand tuturor părinţilor să nu pună niciodată copilul pe spate când îi curge sânge din nas. Cea mai mare greşeală este să punem copilul pe spate şi să îi ridicăm mâinile în sus. Acest lucru accentuează sângerarea. Dacă îl punem pe spate, copilul va înghiţi sângele şi, la un moment dat, îl va vărsa.
În momentul în care se întâmplă acest lucru, este o adevărată problemă în familie pentru că nu ştii de unde provine sângerarea. Din acest motiv, este bine ca acesta să stea cu capul aplecat, iar sângele să curgă. Tot timpul, sângerarea trebuie să fie în faţă, niciodată în posterior. În timp ce cantitatea pierdută de un copil de 10-12 ani este nesemnificativă, pentru un copil de doi-trei ani poate face diferenţa între viaţă şi moarte. Unul dintre lucrurile cele mai importante este să nu ţinem copilul pe spate şi cu mâinile în sus. Sângele trebuie să îi vină pe nas şi să nu îl înghită.
„Orice sângerare spontană trebuie investigată de un medic“
GdS: Ce facem după ce se întâmplă acest lucru?
B.F.: Orice sângerare spontană trebuie obligatoriu investigată de un medic pentru că poate ascunde şi alte cauze. Am avut cazuri care au fost pur şi simplu descoperiri întâmplătoare. S-au făcut analize şi ulterior am descoperit că este altceva, o afecţiune oncologică. Chiar dacă astfel de cazuri sunt extrem de rare, orice sângerare nazală trebuie investigată de un medic pentru că nu ştim ce se poate ascunde în spatele ei.
