Sărbătoarea Crăciunului cu miros de brad, multe cadouri şi mese cu diverse preparate este doar o poveste frumoasă pentru mulţi copii din judeţul Dolj. În sate, traiul a rămas în unele case la limita subzistenţei. Copii din familii cu venituri mici merg în aceste zile încălţaţi în papuci de plastic şi fără şosete, ca să nu le murdărească prin curţile şi aleile pline de nămol. Şi în rest sunt îmbrăcaţi sumar. Hanoracul este, de cele mai multe ori, haina cu care trec iarna. Nu au de unde mai mult. În unele cazuri, şi casele în care locuiesc stau să pice. Cu toate acestea, nu şi-au pierdut zâmbetul. Cred în Moş Crăciun, de la care aşteaptă multe dulciuri, iar cei mai mici speră şi la o maşină sau o păpuşă.
În satele doljene mai sunt copii care trăiesc în familii cu venituri foarte mici. Pentru a le aduce un strop de bucurie, am pornit la drum, cu daruri de Crăciun. Prima oprire este la Radovan. Fiecare stradă are cel puţin un caz social, în această comună. Sunt uşor de identificat, după casele mici şi vechi. Ajungem la ei pe baza indicaţiilor celor din administraţia publică.
Prima familie la care mergem este pe strada ce duce spre Fântânele. Sunt doi copii de grădiniţă, îmbrăcaţi subţire, care îl aşteaptă pe Moş Crăciun cu dulciuri. Imediat ce văd plasele, se reped la ele, spun repede „mulţumesc“ şi bucuroşi se aşează în pat şi se apucă să scoată darurile.
Au început pregătirile de la Moş Nicolae
La capătul străzii, găsim o fetiţă de cinci ani. Îmbrăcată grosuţ, dar cu papuci în picioare, cea mică îşi colorează o planşă. Îl aşteaptă pe Moş Crăciun. „Aş vrea de la el o pisicuţă de jucărie, care merge singură“, spune fetiţa. Pornim mai departe, pe alte străzi. La una din case, găsim doi băieţei veseli, şi ei în papuci, zburdând prin nămolul din curte. Cel mai mare, Mario, are opt ani şi jumătate. Gabi este cel mic şi este la grădiniţă. Aşteaptă cu bucurie Crăciunul. „Am făcut bradul de la Moş Nicolae. E în casă. Îl aşteptăm pe Moş Crăciun cu multe dulciuri şi cu câte o maşinuţă şi un pistol. Sperăm să vină“, ne spune Mario, cu veselie. Într-o altă casă sunt nu mai puţin de şase copii. Pentru Sărbători, bunicii au reuşit să crească un porc, iar darurile oferite de Crăciun au adus multă bucurie pe chipul celor mici. „Nu avem brad. Avem grija să îi ducem la şcoală şi să îi îmbrăcăm“, spune, cu lacrimi în ochi, bunicul copiilor.
Nicolae, copilul care nu a fost niciodată la şcoală
Pe o altă stradă, în Radovan, la o casă micuţă, dar îngrijită, dorinţele sunt altele. Familia care locuieşte acolo are doi copii care nu au fost niciodată la şcoală. Asta pentru că la o vârstă mică, şapte ani, au fost diagnosticaţi cu galucom congenital. Deja fiica cea mare, care are 21 de ani, nu mai vede. Cei doi părinţi mai luptă pentru băiatul cel mic, care are 12 ani şi se numeşte Nicolae. Copilul nu a fost niciodată la şcoală pentru că vede doar lumina şi conturul persoanelor, nu poate citi. Ar avea nevoie de o şcoală specială. „În ţară sunt doar patru şcoli pentru nevăzători. În Oltenia nu este nici o astfel de şcoală şi nu am avut unde să îl ducem. Nu a fost la şcoală“, spune tatăl copilului. Părinţii merg cu el mereu la Bucureşti. Au încercat să găsească o oportunitate pentru el şi peste graniţe. „Pentru el, ca să luăm tratament şi pentru consultaţii, ne ducem în fiecare lună la Bucureşti. Aici ne-au spus că nu se poate mai mult. Am încercat şi peste graniţe, în Italia. Şi nu ne-au dat şanse“, explică bărbatul. Părinţii i-au spus băiatului că este posibil să orbească. „I-am spus să nu se sperie, că poate veni o zi în care să nu mai vadă. Acum vede lumina, vede oameni. Nu ne identifică feţele, dar vede că sunt oameni“, spune mama băiatului. Şanse pentru el ar mai fi. „A apărut de curând un aparat care l-ar putea ajuta mai mult, chiar să vadă culorile. Dar costă 4.000 de euro. Nu avem posibilităţi să îl cumpărăm“, precizează femeia.
Copiii de la Lipovu au pregătit un program special
O altă comună cu mulţi copii care provin din familii sărace este Lipovu. 16 copii de vârstă şcolară care trăiesc la limita subzistenţei fac parte din programul educaţional şi social al Asociaţiei Vasiliada. Se pregătesc de Crăciun trup şi suflet. Au învăţat pe de rost texte şi poezii specifice Crăciunului. Vizita noastră îi determină să susţină serbarea. Fiecare copil are câteva roluri. Mulţi dintre ei nu i-au scris lui Moş Crăciun. „Nu am scris lui Moş Crăciun. Să îmi aducă ce vrea el“, spune unul dintre copii.
Perişor: Casă de chirpici cu patru copii
La Perişor, am găsit cele mai multe familii cu case din chirpici, care sunt pe străzile laterale ale comunei. Pe una din aceste străzi stă familia Ciuciulin. Are patru copii mici, două fete şi doi băieţi. Până acum câteva luni, trăiau din ajutorul social şi alocaţiile copiilor. Veniturile mici sunt reflectate de aspectul casei, care stă să cadă. „Casa este moştenire de la soacra mea“, spune mama copiilor. Locuinţa este atât de veche că se văd lemnele care ţin zidurile de pământ.
Au reuşit cu greu să refacă acoperişul, cu sprijinul celor de la primărie. „Am luat materiale de la un depozit şi le-am dat un ajutor financiar din partea primăriei pentru a-şi face acoperişul. Restul, au plătit şi ei lunar, din ajutorul social. Acum tatăl copiilor lucrează. I-am ajutat şi pe ei, şi pe alte familii din comună“, spune viceprimarul. Casa nu are nici un fel de împrejmuire. Mama copiilor găteşte afară, sub cerul liber. Topeşte carnea porcului pe care l-au tăiat de curând. Cel mai mic dintre copii, de trei ani, îşi potoleşte foamea cu o bucată din carnea preparată în timp ce zburdă în papuci pe lângă mamă. Se repede împreună cu cei trei fraţi să ia plasele cu cadouri de Crăciun. Se apropie şi alţi copii, din curtea vecină, care au o situaţie similară.
În decembrie, în pantaloni scurţi
Pe altă stradă din comună, într-o casă veche, numărul copiilor este mult mai mare. „Sunt 11 copii care cresc aici. Mai merg la şcoală doar trei, care sunt la şcoala din sat“, ne spune mama lor.
O situaţie similară este şi în satul Mărăcine, care ţine tot de comuna Perişor. Un copil ne întâmpină îmbrăcat doar cu bermude şi papuci. Se bucură de cadourile de Crăciun. „Nu i-am scris lui Moş Crăciun, nu m-am gândit ce să îi cer“, spune băiatul. Pe strada principală din Perişor, întâlnim un alt copil, Cristi, de 10 ani. Este zâmbitor şi speră ca Moş Crăciun să îi aducă o maşină cu telecomandă şi multe dulciuri. Şi-ar dori însă şi ghete, şi geacă, dar nu îndrăzneşte să ceară prea mult. O plasă mare cu dulciuri şi fructe îi aduce zâmbetul pe buze.
Micile bucurii de Crăciun au fost oferite copiilor de Fundaţia Gazeta de Sud, Top Gel, Ruris şi Exflor. Pe ruta Radovan – Lipovu – Perişor au fost împărţite 46 de pachete, care au oferit bucurie la cel puţin tot atâţia copii.
