Se implinesc 130 de ani de la trecerea in nefiinta a marelui scriitor Ion Creangă. Cu totii am aflat in copilarie de Ion Creangă si ale sale „Amintiri din copilărie”. Iata ce spuneau criticii literari despre Ion Creangă, conform Agerpres.
Cel mai mare critic literar român, George Călinescu, spunea, în volumul „Viaţa lui Ion Creangă” (1938), că marele povestitor născut la Humuleşti este „o expresie monumentală a naturii în ipostaza ei istorică ce se numeşte poporul român. Sau, mai simplu, este poporul român însuşi, surprins într-un moment de genială expansiune…”.
„Limba lui Creangă este sufletul povestitorului”
”Limba lui Creangă este sufletul povestitorului, în măsura în care şi acesta se aşază ca vorbitor în mijlocul ascultătorilor. Si, totodată, sufletul eroilor săi. Naraţiunea are două realităţi concentrice. Intâi pe aceea a povestitorului, care stârneşte hazul şi mulţumirea prin chiar prezenţa lui, cum se întâmplă cu actorul şi cu oratorul. Apoi pe aceea a lumii din naraţiune. Nici Amintirile şi cu atât mai puţin Poveştile nu sunt opere propriu-zise de prozator, valabile în neatârnare, ci în părţi narate dintr-o întocmire dramatică cu un singur actor, monologica. Creangă este aci povestitor de basme, aci actor de compuneri ce intră în definiţia veche a nuvelei”, spunea Călinescu.
Despre Ion Creangă
El adăuga: ”Scriitori precum Creangă nu pot apărea decât acolo unde cuvântul e bătrân şi echivoc şi unde experienţa s-a condensat în formule nemişcătoare. Era mai firesc ca un astfel de prozator să răsară peste câteva veacuri, într-o epocă de umanism românesc. Născut cu mult mai devreme, Ion Creangă s-a ivit acolo unde există o tradiţie veche. Si deci o specie de erudiţie, la sat, şi încă la satul de munte, de dincolo de Siret, unde poporul e neamestecat şi păstrător”.
Despre Ion Creangă, „Dicţionarul Scriitorilor Români” (Editura Fundaţiei Culturale Române, 1995) aminteşte că George Călinescu, în inegalabila monografie pe care i-o dedică, face din el un personaj, o legendă.
„Amintiri din copilărie”
Referindu-se la „Amintiri din copilărie”, Călinescu spunea: „În ele este simbolizat destinul oricărui copil. De a face bucuria şi supărarea părinţilor şi de a o lua şi el pe-ncetul pe acelaşi drum pe care l-au luat şi-l vor lua toţi. În Amintirile lui Creangă nu este nimic individual. Nimic cu caracter de confesiune ori de jurnal care să configureze o complexitate sufletească nouă. Creangă povesteşte copilăria copilului universal. (…) În materie de emoţii, cazul lui Creangă e mai simplu. Nu are de spus despre copilărie mai mult decât alţii. Chiotul lui este însă mai plin, sonor ca o voce minunată distinsă într-o gloată, şi se rezumă la: ‘Şi, Doamne, frumos era pe atunci…’ (…) Creangă este o expresie monumentală a naturii umane în ipostaza ei istorică ce se numeşte poporul român. Sau, mai simplu, e poporul român însuşi, surprins într-un moment de genială expansiune”.
