În câteva săptămâni, pandemia de coronavirus și izolarea a zeci de milioane de oameni au aneantizat aproape economia mondială, până la punctul în care unii economiști se așteaptă la cea mai violentă recesiune din istoria modernă, mai gravă decât Marea Depresiune, scrie AFP.
Amploarea șocului va depinde de remediile promovate de guverne, de băncile centrale și instituțiile internaționale, precum și de durata crizei sanitare. Care sunt scenariile de lucru în momentul de față, într-un grupaj realizat de France Presse.
Coronavirus, recesiune sau depresiune?
„Economiile din G20 vor suferi un șoc fără precedent în prima parte a anului și se vor contracta în 2020 înainte de o revenire în 2021”, prezic economiștii agenției de rating Moody’s.
Secretarul general al Organizației pentru cooperare și dezvoltare economică (OCDE), Angel Gurria, a afirmat la BBC că economia mondială va suferi „timp de ani”.
Criza actuală se anunță mai severă decât cea din 2008 deoarece va afecta de această dată nu doar sistemul financiar, ci ansamblul economiei reale, cu o prăbușire în câteva săptămâni a producției și deci a ofertei, dar și a cererii, din cauza zecilor de milioanelor de oameni aflați în izolare.
Transporturile, turismului și distribuția sunt în special afectate, chiar dacă unele sectoare se comportă mai bine: industria pharma, industria legată de echipamentele și produsele sanitare, comerțul cu alimente sau online.
Țările din G20 ar urmă să sufere pe ansamblu o contracție de 0,5% a produsului intern brut, potrivit Moody’s. În Statele Unite, contracția va fi de -2% iar în zona euro de -2,2%. China ar urma să aibă o creștere de 3,3%, un ritm foarte scăzut pentru aceste țări, adaugă agenția de rating.
Pentru Statele Unite, Goldman Sachs prevede în 2020 o scădere a PIB-ului de -3,8% iar Deutsche Bank se așteaptă pentru economia americană la cea mai gravă contracție „cel puțin de la al doilea Război Mondial”.
În Europa, ministrul german al Economiei a vorbit de o recesiune de „cel puțin” 5% în 2020 în Germania. Pentru Franța, Moody’s prevede -1,4%, în timp ce Nuno Fernandes, profesor la IESE Business School, estimează -2% în 2020, în scenariul în care criza sanitară se încheie la sfârșitul lui iunie.
Pentru Marea Britanie, KPMG mizează pe o scădere ceva mai severă, de 2,6%, dar care ar putea atinge dublul dacă pandemia durează până la finalul verii.
Șomajul
În Zona Euro, dotată cu reglementări mai puternice, Capital Economics se așteaptă la o creștere a șomajului la 12% până la finalul lui iunie, „anulând șapte ani de avans în domeniu”, chiar dacă ar urma să se înregistreze o revenire în trimestrul al doilea.
Peste Atlantic, unde și angajații cu contract pe termen lung pot fi concediați cu ușurință, impactul pandemiei nu s-a lăsat așteptat: cererile de alocații de șomaj au explodat cu peste 3 milioane, față de 281.000 cu o săptămână în urmă. James Bullard, președintele Federal Reserve St Louis, a declarat într-un interviu pentru Bloomberg că șomajul ar putea să ajungă chiar la 30% în lunile următoare.
Inflația
Aici scenariile sunt și mai neclare, între riscurile de depresiune economică și de deflație, dacă cererea se prăbușește durabil, dar cu anumite accente inflaționiste dacă monedele sunt depreciate sau apar penurii etc. Inflația este în orice caz slabă în prezent și în general sub obiectivele băncilor centrale, în special în Regatul Unit.
Datoriile
În Regatul Unite, Carl Emmerson, de la Institute for Fiscal Studies (IFS), a explicat că în prezent datoria de aproape 90% din PIB este în prezent ridicată, dar a atins „aproape 260% după al doilea Război Mondial”.
Datoriile și deficitele reprezintă în orice caz cea mai mică grijă pentru guverne, cu atât mai mult cu cât dobânzile sunt la minime istorice, arată Jonathan Portes, profesor de economie la King’s College London. Se pare că în prezent, de la Washington la Berlin, s-a renunțat cu totul la orice ortodoxie bugetară, cu anunțuri de planuri de relansare de mii de miliarde de dolari.
Nouriel Roubini, economist devenit celebru după ce a prezis criza financiară din 2008, îndeamnă și el, în The Guardian, guvernele să susțină măsurile sanitare și să recurgă la ajutoare directe pentru persoanele care și-au pierdut locul de muncă, cu riscul de a vedea crescând „o nouă Mare Depresiune, mai rea decât cea” din anii 30.
