Curtea Europeană a Drepturilor Omului contrazice elegant, dar dur deciziile Curții Constituționale 358/2018, 68/2017 și raportul Inspecției Judiciare din ianuarie 2018, care a condamnat criticile Laurei Codruța Kovesi la adresa CCR, în decizia de luni în care dă câștig de cauză fostei șefe a Direcției Naționale Anticorupție, care a contestat la CEDO decizia de revocare a sa din funcție, potrivit hotnews.
În paragrafele 21-23 din hotărârea CEDO sunt amintite deciziile CCR 68/2017 (anchetarea modului de adoptare a OUG 13), 611/2017 (refuzul de a se prezenta în Parlament), pe care ulterior le critică.
De asemenea, critică voalat decizia CCR 358 / 2018. În paragraful 114 din hotărâre, CEDO afirmă că Înalta Curtea trebuia să aibă dreptul de a verifica fondul deciziei de revocare, fapt care contrazice decizia CCR358/2018, care exclude o astfel de prerogativă judiciară.
Concluzia este reluată în paragraful 123 – legislația națională nu exclude controlul judiciar al revocării, în pofida concluziei CCR conform căreia Constituția exclude acest drept al instanței de contencios administrativ.
Ce spune paragraful 124 al deciziei CEDO:
- Membrii de rang înalt ai sistemului judiciar – ca toți ceilalți cetățeni – trebuie să se bucure de protecție față de proceduri arbitrare ale puterii executiv și doar controlul unui organism judiciar independent asupra legalității unei astfel de decizii de revocare este în măsură să facă un astfel de drept efectiv. Decizia Curții Constituționale privind competențele respective ale organismelor constituționale nu privează aceste considerații de pertinența lor.
În paragrafele 196 și 204-207, CEDO afirmă că Laura Codruța Kovesi avea dreptul sa formuleze acele critici considerate ca încălcând probitatea profesionala de Inspecția Judiciară și că avea dreptul să inițieze investigațiile considerate conflict constituțional în decizia CCR 68/2017.
Este vorba de criticile Laurei Codruța Kovesi despre atacurile politicului la adresa sistemului judiciar și de cercetarea modului de adoptare a OUG 13.
CEDO notează că, potrivit Curții Constituționale un recurs în fața unui tribunal de contencios administrativ împotriva decretului prezidențial nu ar fi oferit decât o examinare a respectării formalităților externe în adoptarea acestui act, în condițiile în care petenta cerea examinarea pe fond a decretului.
Curtea nu este deci convinsă că petenta a dispus de un recurs intern care să-i fi permis efectiv să sesizeze judecătorii despre nemulțumirile sale, respectiv motivele pentru care a fost revocată din funcția de șef al DNA.
În plus, notează CEDO, instrumentele Consiliului Europei și ale Uniunii Europene oferă din ce în ce mai multă importantă echității procedurale în ceea ce privește revocarea sau demiterea procurorilor. În aceste condiții, Curtea a respins excepția preliminară privind lipsa epuizării căilor interne de atac formulată de Guvernul de la București și a concluzionat că statul pârât „a golit de substanță chiar dreptul petentei de acces la un tribunal din cauza limitelor specifice pe care Curtea Constituțională le-a fixat în examinarea acestui dosar”. „A existat, deci, o încălcare a dreptului de acces la tribunal al doamnei Kövesi”.
- (157) On the basis of the above-mentioned considerations, the Court dismisses the Government’s objection as to the non-exhaustion of domestic remedies and concludes that the respondent State impaired the very essence of the applicant’s right of access to a court owing to the specific boundaries for a review of her case set down in the ruling of the Constitutional Court.
Curtea constată că ministrul Justiției din acea perioadă, Tudorel Toader, a invocat necesitatea protejării statului de drept ca justificare a revocării lui Kovesi, o procedură pe care a declanșat-o după ce fosta procurorare șefă i-a criticat propunerile legislative și a deschis anchete penale legate de adoptarea unor acte legislative. Acesta a susținut de asemenea că comportamentului Laurei Codruța Kovesi a declanșat o criză în urma căreia România a devenit obiectul unor preocupări exprimate la nivel național, european și internațional.
Formularea din paragraful 196 este extrem de acidă: Nu criticile publice formulate de Laura Codruța Kovesi au stârnit îngrijorare pe plan intern și extern, ci acțiunea de revocare a sa demarată de Tudorel Toader:
- „The Court observes from the material submitted by the applicant that, on the contrary, concern was expressed at national, European and international level with respect to the revocation of the applicant’s mandate”.
De asemenea, judecătorii nu au observat niciun argument din dosar care să permită susținerea afirmației că erau urmărite apărarea domniei legii și nici urmărirea altui alt scop legitim.
Curtea notează că petenta a făcut comentarii publice în calitatea sa de procuror lef al DNA și a utilizat prerogativele legale pentru a deschide anchete legate de infracțiuni de corupție de care erau suspectați unii membri ai Guvernului în raport dispoziții legale și pentru a informa publicul despre aceste anchete. De asemenea, și-a exprimat opinia direct în presă sau cu ocazia unor reuniuni profesionale.
În acest sens, Curtea acordă o atenție deosebită postului pe care îl ocupa, de șefă a Parchetului anticorupție, iar atribuțiile sale includeau exprimarea opiniei sale în ceea ce privește reforme susceptibile să aibă consecințe asupra independenței magistraților.
„Curtea apreciază că revocarea petentei și motivele invocate pentru a o justifica sunt greu de conciliat cu importanța deosebită care trebuie acordată puterii judiciare, ramură independentă a puterii de stat, și cu principiul independenței parchetelor, care, potrivit instrumentelor internaționale, Consiliului Europei și altora, este un element crucial pentru apărarea independenței justiției. Apare deci că revocarea prematură a petentei a fost contrară chiar scopului de menținere a independenței justiției.
Încetarea prematură a mandatului a fost o sancțiune severă, a înfrânt scopul menținerii independenței judiciare și a avut un efect de inhibare a procurorilor si judecătorilor care în viitor ar vrea sa mai participe la dezbaterile publice privind reformele legislative din justiție și despre independența justiției, în general, subliniază CEDO.
