Blocul Național Sindical (BNS) cere Parlamentului să elimine din proiectul de lege care vizează starea de alertă prevederile care permit suspendarea unor drepturi ale lucrătorilor din România. Sindicaliștii susțin, printre altele, că, prin propunerea sa, Guvernul „experimentează săptămâna de lucru la 54 de ore, o inițiativă nemaivăzută din 1919, când a fost adoptată Convenția OIM nr.1 privind durata muncii, și până astăzi”.
Comunicatul integral al BNS:
Blocul Național Sindical condamnă atitudinea Guvernului României de a suspenda pe durata nelimitată o serie de drepturi ale lucrătorilor din România, așa cum sunt acestea specificate în Codul Muncii.
Cerem Parlamentului Românei să elimine în totalitate prevederile proiectului de lege (privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID -19) ce instituie suspendarea unor drepturi ale lucrătorilor.
Lucrătorii sunt oricum foarte expuși în această perioadă, sănătatea lor și a familiilor lor este în mod direct și semnificativ influențată de măsurile de protecție dispuse de angajator la locul de muncă.
În loc să instituie măsuri clare de protecție a sănătății la locul de muncă, Guvernul ajută angajatorii (implicit angajatorul stat) să dispună în mod discreționar de lucrători.
Proiectul de act normativ în forma în care a fost trimis către Parlament, abrogă practic pe durata stării de alertă reglementări esențiale ale Codului Muncii, acordă drepturi disproporționate angajatorilor în raport cu salariații, afectează principiile privitoare la caracterul consensual și sinalagmatic al contractului de muncă, afectează în mod grav drepturi constituționale ale lucrătorilor precum dreptul la negocieri colective, dreptul la grevă, dreptul la acțiuni de protest.
Prin acest proiect de lege Guvernul deschide poarta către numeroase abuzuri ale angajatorilor, oferindu-le acestora posibilitatea de a modifica unilateral elemente esențiale ale contractului de muncă, ca de exemplu: timpul de muncă, durata muncii, modul de organizare a muncii, felul și locul muncii, obligarea la activități suplimentare față de cele prevăzute în fișa
postului, etc.
De asemenea, prin propunerea sa, Guvernul experimentează săptămâna de lucru la 54 de ore, o inițiativă nemaivăzută din 1919 (când a fost adoptată Convenția OIM nr.1 privind durata muncii) și până astăzi.
Apreciem că pentru interesul și protecția sănătății lucrătorilor astfel de modificări al raportului de muncă se pot face doar cu acordul organizației sindicale sau acordul individual al fiecărui salariat .
Tot prin acest proiect de act normativ Guvernul nu se sfiește să propună încălcarea unor drepturi reglementate de Constituția României cum ar fi: art.41, alin.(3) – privind durata medie a timpului de muncă; art.41, alin.(5) – privind dreptul la negocieri colective în materie de muncă; art.43 – privind dreptul lucrătorilor la acțiuni colective de protejare a drepturilor lor; art.39 –
privind libertatea întrunirilor, dar si drepturi civile esențiale ale omului, cum ar fi caracterul consensual al contractului de muncă.
Guvernul dorește să transforme în fapt starea de alertă într-o veritabilă stare de urgență
Guvernul dorește să transforme în fapt starea de alertă într-o veritabilă stare de urgență, deși Constituția nu reglementează, în rândul măsurilor excepționale ce pot fi instituite conform art.93, o astfel de instituție juridică. Art.93 din Constituție recunoaște drept măsuri constituționale, care pot justifica limitări temporare ale drepturilor cetățenilor, doar starea de urgență și starea de asediu, astfel că în reglementarea stării de alertă nu putem fi de acord cu renunțarea la drepturi esențiale ale lucrătorilor reglementate de Codul muncii și de Convențiile și Directivele pe care România le-a ratificat și care sunt parte a dreptului intern.
În concluzie Guvernul, prin starea de alertă pe care o reglementează, propune restricții ale drepturilor lucrătorilor mai dure și mai grave decât cele impuse prin Decretele Președintelui României privitoare la starea de urgență.
Ne întrebăm cum se preocupă Guvernul de sănătatea lucrătorilor, în condițiile în care pe perioadă nedeterminată instituie încălcări ale Convențiilor OIM, ale Directivelor Europene sau ale acordurilor internaționale a căror consecință este vulnerabilizarea salariaților afectați, respectiv capacitatea de refacere a organismului si slăbirea imunității acestora.
Nu există nici un fel de justificare ca pe perioadă nedeterminată să se interzică demisia în sistemul sanitar, sistemul de asistență socială sau sistemul de apărare, ordine publică și securitatea socială.
