Ziua Internaţională a Dunării este marcată în fiecare an pe 29 iunie în toate ţările riverane. 81 de milioane de oameni din ţările riverane sărbătoresc împreună Ziua Dunării pentru a marca dorinţa comună, a autorităţilor şi cetăţenilor, de a coopera pentru protejarea şi utilizarea responsabilă a resurselor de apă din bazinul fluviului.
Ziua Dunării este sărbătorită din anul 2004, la propunerea ţărilor riverane şi sub auspiciile Comisiei Internaţionale pentru Protecţia Fluviului Dunărea /ICPDR/ şi marchează semnarea Convenţiei privind cooperarea pentru protectia şi utilizarea durabilă a fluviului Dunarea, eveniment care a avut loc pe 29 iunie 1994, la Sofia.
A cunoscut de-a lungul istoriei mai multe denumiri: Danubius, Istrus, Histru, Danare, Donaris, Phisos, Rio Divino.
Dunărea este „Regele fluviilor din Europa” considera Napoleon Bonaparte, iar Herodot din Halicarnas scria într-una din lucrările sale : „Între fluviile care au renume şi care sunt navigabile când vii de la mare este şi Istrul…”
Fluviul Dunărea, al doilea ca lungime din Europa, parcurge 2.845 km, din care mai mult de o treime sunt pe teritoriul României (1075 Km).
Izvorăşte din Muntii Pădurea Neagră din Germania şi se varsă în Marea Neagra în apropierea pădurii Caraorman, care în limba turcă însemna tot Pădurea Neagră.
Fluviul străbate 10 ţări – Germania, Austria, Slovacia, Ungaria, Croaţia, Serbia, România, Bulgaria, Republica Moldova şi Ucraina, are afluenţi în alte şapte țări, şi trece prin patru capitale: Viena, Bratislava, Budapesta și Belgrad.
Dunărea, cel mai extins bazin hidrografic internaţional din lume
Fluviul împreună cu afluenţii săi formează cel mai extins bazin hidrografic internaţional din lume, acoperă 817 de mii de km pătraţi din 16 tări, circa o treime din suprafaţa Europei, deţine o parte importantă din comorile naturale ale Europei şi adapoşte numeroase ecosisteme valoroase, partea sectorului inferior al fluviului fiind considerată cea mai bogată în biodiversitate şi, totodată, cea mai vulnerabilă.
În prezent, Bazinul Dunării acopera doar 20% din suprafaţa iniţială acoperită de apă, din care doar jumatate mai prezintă caracteristici naturale în adevaratul sens al cuvantului, multe zone fiind poluate, iar sistemele defectuoase de canalizare şi construcţiile au mărit riscul inundaţiilor şi au agravat problemele cauzate de poluare.
Luncile fluviului oferă beneficii multiple, de la purificarea apei, până la pescuit şi recreere, toate evaluate la 500 euro/hectar/an, în timp ce sistemul de râuri din bazinul Dunării ofera apa potabila pentru 20 milioane de oameni, conform datelor WWF Romania.
În prezent, 70% din Lunca Dunării s-a pierdut, ceea ce a redus inclusiv capacitatea de stocare naturală a apelor de inundaţie, dar exista aproximativ 800.000 hectare de luncă potrivite pentru reconstrucţie ecologică în bazinul Dunarii, arată un studiu al WWF, realizat în 2010.
Delta Dunării, rezervație naturală
Delta Dunării, declarată rezervaţie naturală în 1938 şi recunoscută ca Rezervaţie a Biosferei de UNESCO în 1992, adăposteşte peste 5.200 de specii de floră şi faună, cu toate acestea, fluviul şi vieţuitoarele acestuia au suferit pierderi considerabile, mai ales în ultimul secol.
În trecut Dunărea avea, la vărsare, mai multe braţe: potrivit lui Herodot „Istrul” avea cinci braţe, Ptolemeu vorbea de şase braţe, Polybiu de şapte brate, dar datorita unui proces natural de colmatare astazi exista trei braţe, Chilia, Sulina şi Sfântul Gheorghe, prin care Dunarea construieste continuu Delta.
Secretariatul Convenţiei Ramsar, asupra zonelor umede, de importanţă internaţionala, în special ca habitat al păsărilor acvatice, a aprobat trei noi zone umede transfrontaliere din lungul Dunării privind conservarea zonelor umede, cu sprijinul organizatiei de mediu: lacurile Călăraşi – Srebarna, Suhaia – Insulele Belene şi Bistreţ – Ibisha.
Strategia Uniunii Europene pentru Regiunea Dunării
Vizează dezvoltarea bazinală a Dunării, SUERD fiind o initiaţiva româno-austriacă lansată în anul 2008. Aduce în prim-plan un model inovativ de cooperare la nivel macro-regional şi implemenează noul concept de coeziune teritoriala inclus în Tratatul de la Lisabona.
Cele patru axe prioritare ale Strategiei sunt: conectivitatea (transport intermodal, cultură şi turism, reţele de energie), protecţia mediului (managementul resurselor de apă, protecţia biodiversităţii şi managementul riscurilor), creşterea prosperităţii regiunii Dunării (educaţie, cercetare, competitivitate) şi îmbunătăţirea sistemului de guvernare (capacitate instituţională şi securitate internă).
În cadrul Strategiei, României i-au fost atribuite spre coordonare domeniile prioritare transport (partea de navigabilitate – împreuna cu Austria), promovarea culturii şi turismului (împreuna cu Bulgaria), managementul riscurilor de mediu (împreuna cu Ungaria).
Dintre cele 14 ţări incluse în Strategia Dunarii, opt sunt state membre ale UE (Germania, Austria, Slovacia, Republica Ceha, Ungaria, Slovenia, România şi Bulgaria), restul fiind state non-membre (Croaţia, Serbia, Bosnia şi Hertegovina, Muntenegru, Republica Moldova şi Ucraina).
