Un studiu australian publicat săptămâna trecută a dezvăluit modalitatea prin care bacteriile sunt capabile să încalce regulile evoluţiei pentru a dezvolta rezistenţă la antibiotice, relatează Agerpres.
Conform teoriei tradiţionale privind evoluţia, transmiterea genelor se face de la părinte la descendenţi, proces cunoscut şi sub numele de transfer de gene pe verticală (VGT). Însă o echipă de cercetători de la Universitatea Monash din Australia a descoperit că bacteriile au reuşit să transmită gene rezistente la antibiotice prin intermediul transferului de gene pe orizontală (HGT). Bacteriile au reuşit să facă acest lucru chiar şi atunci când nu erau constrânse de condiţiile din mediul înconjurător pentru a face asta, sfidând astfel legile selecţiei naturale.
Rezistenţa la antibiotice, nu doar în mediile cunoscute până acum
Unul dintre coautorii raportului studiului, doctorul Mike McDonald, a explicat că s-a ajuns la aceste rezultate după ce oamenii de ştiinţă au documentat rezistenţa la antibiotice în locaţii în care nu ar fi fost predictibil să se manifeste.
„Genele pentru rezistenţa la antibiotice ale bacteriilor care trăiesc în mediile spitaliceşti, în canalizare şi ferme, sunt frecvente. Explicaţia este că în astfel de locuri există antibiotice ca urmare a activităţilor umane”, a explicat el. „Cu toate acestea, atunci când oamenii de ştiinţă au analizat medii fără antibiotice, de exemplu păduri sau estuare, s-au detectat totuşi gene de rezistenţă la antibiotic”, a menţionat el.
Pentru a înţelege cum este posibil acest lucru, echipa de cercetători a monitorizat dezvoltarea bacteriilor fără expunerea la antibiotice, însă a permis transferul de gene pe orizontală în cazul acestora de la bacterii deja rezistente la antibiotice.
Descoperirile explică situaţii întâlnite anterior
După ce oamenii de ştiinţă au expus bacteriile studiate la antibiotice au constatat un nivel de rezistenţă la aceste substanţe, mai mult decât în cazul celor care nu beneficiaseră de HGT.
„Am constatat că populaţiile care au beneficiat de HGT ar putea supravieţui tratamentului cu antibiotice; populaţiile de control care nu au fost expuse la HGT nu au supravieţuit”, a spus McDonald.
Potrivit cercetătorilor, această constatare demonstrează că genele de rezistenţă la antibiotice se pot răspândi în populaţii care nu se confruntă cu antibiotice.
Acest lucru ar putea explica, de asemenea, de ce pacienţii prezintă încă bacterii rezistente la antibiotice mult timp după încheierea tratamentului cu antibiotice şi de ce bacteriile dezvoltă rapid rezistenţă chiar şi în cazul în care nu au fost expuse anterior la antibiotice, a explicat McDonald.
Deşi anterior se credea că adaptările genetice se manifestă doar atunci când există un beneficiu imediat pentru supravieţuire, McDonald a afirmat: „lucrarea noastră demonstrează că, dacă HGT are posibilitatea de a transfera suficient din materialul genetic în populaţie, poate reprezenta o forţă care se împotriveşte selecţiei naturale şi permite genelor care nu conferă un beneficiu să se răspândească în populaţie”.
Rezistenţa la antibiotice, o ameninţare pentru sănătatea publică
Cu o creştere alarmantă a rezistenţei antibacteriene şi doar cateva antibiotice noi în dezvoltare, lumea devine martoră la infecţii izolate cu bacterii multi-rezistente, care sunt netratabile cu medicamentele actuale. Se estimează că în fiecare an aproximativ 25.000 de persoane din Uniunea Europeană mor ca urmare a infecţiilor cauzate de bacterii rezistente la medicamente, notează GsK.
Găsirea de molecule antibacteriene este una dintre cele mai mari provocări ale medicinei. Bacterii precum Pseudomonas, speciile Klebsiella şi Acinetobacter sunt cauze frecvente în dobândirea infecţiilor intraspiraliceşti cum ar fi pneumonia şi şocul septic. Aceste bacterii au un strat protector suplimentar care împiedică medicamentul să treacă de peretele celular şi să ajungă în interiorul celulei în care ar avea efect. Viitorul va arăta din ce în ce mai rău dacă nu se vor găsi soluţii la una dintre cele mai mari ameninţări pentru sănătatea publică.
