La 11 kilometri de Craiova, în satul Gogoșești din comuna Mischii, trăiește o familie cu trei copii cu vârste între 2 și 8 ani, într-o casă cu două camere prin care frigul răzbate pe la ușă, pe la geam sau te miri prin ce colț și risipește căldura pe care o face soba. Când plouă apa ajunge pe tavan. Tatăl e singurul care pleacă la muncă înainte să răsară soarele și ajunge acasă la câteva ore după ce apune. Banii sunt puțini dar cu ei își construiesc speranța unui trai decent. Planurile nu au ieșit mereu așa cum ei și-au dorit, dar nu și-au pierdut niciodată speranța. Ei sunt familia Rusnac și povestea lor de viață a ajuns la un grup de oameni care, în fiecare an de sărbători, dau o mână de ajutor și celor care nu au.
Ar fi nevoie însă de mai mult sprijin pentru ca cei trei copii să aibă parte de un trai mai bun.
S-au așezat la Mischii în urmă cu cinci ani
Familia Rusnac s-a așezat în satul Gogoșești din comuna Mischii, în urmă cu cinci ani, pe un petec de teren, moștenit de soț. Acum au trei copii și duc un trai modest de care nu se plâng pentru că au dorința de a reuși mai mult. Veniturile de doar câteva sute de lei se împart între abonament de autobuz, haine pentru copii, hrană, dar fac porție și pentru ceva investiții pentru casă. Necazurile se țin șir după ei și așa povestea lor a ajuns să fie auzită de mai mulți oameni.
Ieri, un grup de polițiști locali de la secția din Brazdă Craiova împreună cu câțiva prieteni de la Secția 2 de Poliție Craiova și o asistentă de la Spitalul de Boli Infecțioase au dorit să le ofere un sprijin pentru ca viața să li se pară mai ușoară. Le-au cumpărat o mașină de spălat cu butoi, alimente pentru sărbători lângă care au pus și câteva plase cu dulciuri și jucării pentru copii. A fost o zi a bucuriei pentru familia Rusnac.
Tremur de emoție
În prag a ieșit mama copiilor, o tânără pe nume Cosmina, în vârstă de 28 ani. Îmbrăcată în haine subțiri prin care trece repede frigul a venit să dea binețe celor care au sosit la poartă și când a văzut cadourile fața i s-a luminat de bucurie.
”Nu știți câtă bucurie îmi faceți, mai ales cu această mașină de spălat! Tremur de emoții ce am”,a spus femeia. A pus mâna să ajute repede ca să ducă în casă darul primit. La geamul casei se bucurau cei trei copilași.
Imediat ce au auzit ușa casei, copii au ieșit și ei îmbrăcați destul de subțire ca să se bucure de noutate. Cel mic, de numai doi ani, a mângâiat cu mânuțele lui mașina de spălat. E mic dar pare că înțelege mult.
Au pornit de la rulotă
Mamica Cosmina se bucură și ea și ne spune imediat cum împreună cu soțul au reușit să pună bazele unui cămin în Mischii. Au pornit de la o rulotă.
”Acest teren pe care stăm îl are soțul moștenire. Aici era câmp cu buruieni. Cu sapa în mână am desțelenit și am băgat o rulotă unde am locuit o vreme noi și cu băiatul cel mare. Am muncit zi de zi și în câteva luni am ridicat casa cu ce am avut și noi. Avem două camere cu trecere din una în alta. În prima stau acum băieții de 8 și 5 ani și dorm într-o canapea și în camera a doua stăm noi și cu băiatul cel mic. Avem și mobilă, că am vândut rulota și am cumpărat”, spune femeia.
Vecinii cunosc bine situația familiei și odată ce văd că familia are vizitatori vin să spună și ei ce neajunsuri ar mai fi. De la ei aflăm că acoperișul casei este unul improvizat și când plouă apa ajunge pe tavan. Și nu este singurul neajuns.
Pe la ușa geamul și pe la ușa camerei intră frigul
De la mamă aflăm că ușa de la intrarea în camera copiilor a cedat de mai multe ori. Este o ușă foarte veche. ”Balamalele sunt foarte vechi și ușa asta cade des. A picat și pe copil”, spune femeia.
Un alt grup de tineri care i-au tecut, ieri, pragul erau acolo când tânăra mamă spunea de ușa cea veche și i-au întins acesteia un card cadou 500 de lei pentru o ușă nouă. Îi trebuie însă un mijloc de transport pentru a reuși să o aducă acasă.
Femeia se gândește chiar ca sprijinul primit să îl folosească pentru mai mult. Mai are și alte lucruri vechi în casă care ar trebui înlocuite urgent. ”Geamul de la cameră copiilor e vechi, nu se deschide că are o clemă ruptă și pe lângă el intră frigul. Mă gândesc să mai punem o diferență de bani, când ia soțul salariul, și să schimbăm și geamul acela. Nu a fost nou și e singurul nostru geam”, mai spune femeia.
Au vândut un vițel și au turnat o fundație
Familia Rusnac își făcuse planul ca anul acesta să înceapă să ridice o altă construcție, cu trei camere pentru a avea mai mult spațiu pentru copii. Nu au reușit să ducă planul la bun sfârșit.
”Am vândut un vițel și cu banii am turnat fundația și am mai luat unele materiale. Nu am reușit să ne ducem planul la bun sfârșit, pentru că în vară am primit vestea că tatăl meu are cancer de prostată și ajunsese la sondă, pe care trebuia să i-o schimbe săptămânal. Din banii pe care i-am luat pe vițel o parte le-am trimis-o și lor, să se descurce. Am turnat fundația și am lăsat planurile noastre deoparte, dar nu le-am abandonat. Am mai luat cu ce am avut și păsări ca să avem ce să le dăm copiilor să mănânce”, a mai spus Cosmina.
Nu au prevăzut baie și nu îndrăznesc să viseze acum la o baie
Proiectul unei noi construcții a apărut tot din nevoie. Casa pe care au ridicat-o e dintr-un amestec de materiale vechi și a fost de multe ori inundată. Pentru noua construcție au creionat trei camere, dar fără baie. ”În casa pe care o avem nici un perete nu e izolat. Noaptea se simte frigul. A plouat mult și e făcut și din amestecuri de materiale, chiar și chirpici. Am decis cu soțul să facem trei camere, câte una pentru băieti și altă cameră în care să stăm noi cu băiatul cel mic. Baie nu am prevăzut pentru că nu era apă în comună și oricum nu ne permiteam o baie. ”, spune mama celor trei copii.
Acum băieții se spală în casă la lighean. ”Ne spălăm la lighean acum. Întâi se spală copiii și după aia noi, adulții. Vara am un butoi pe care îl umplu cu apă și copii se spală în curte că le dau drumul la robinet”, mai spune Cosmina.
Tatăl copiilor traversează orașul pe jos să ajungă la serviciu
Calculele pentru noua casă sunt construite pe venituri mici. Soțul femeii are un salariu de 1.200 lei din care mai plătește o rată de 400 de lei, pentru a achita factura unui accident rutier în care a fost victimă. ”A avut un accident cu un an în urmă. A ajuns la urgență la spital și după un timp am primit un plic că are de plătit 6.000 de lei îngrijirile medicale. Nu aveam bani și am apelat la primar și am reușit ca să facem în așa fel încât să plătească suma în rate”, povestește femeia.
Alți 220 de lei se duc pe un abonament pentru ca bărbatul să ajungă la serviciu. ”Lucrează la Sucpi, în Craiova. Pleacă dimineașa la 5-6 la serviciu. Ia un autobuz de aici din sat care îl lasă în cartierul Bariera Vâlcii. De acolo pornește pe jos până la locul de muncă și ajunge până la 8.00 când începe programul. Revine acasă la ora 19.00”, spune Cosmina. La cei mai puțin de 600 de lei care rămân din salariul soțului se mai adaugă doar alocațiile copiilor care însumează puțin peste 500 de lei.
Sunt bani care se împart cu chibzuință între haine, mâncare și proiecte. ”Din alocații am pus lunar deoparte 200 sau 300 de lei și am mai cumpărat fier, am mai cumpărat materiale să facem casa.Nu am reușit să facem noua construcție pentru că au apărut necazurile și am rămas fără bani”, spune femeia. Șantierul este acum acoperit de câteva lemne ca băieții să nu ajungă acolo. La poartă mai sunt câteva cărămizi puse deoparte dar puține pentru a face chiar și o cameră.
Masa pe care se pune mâncarea devine și birou
Băiatul cel mare este la școală. Părinții au reușit să îi pună la dispoziție un telefon pentru lecțiile online. El lucrează pentru școală pe masa pe care și mănâncă.
În casă este un singur scaun pe care stă el. Mama îl asistă la lecții în picioare. ”Scaune nu avem, nu am avut bani, dar vom lua pe viitor. Avem un scaun în toată casa pe care stă el la lecții și eu stau lângă el în picioare și îi mai arăt ce să facă”, ne mărturisește femeia.
Când era la școală, părinții făceau tot ce le sta în putință ca să îi asigure școlarului ce îi trebuie. La fel procedau și cu băiatul de 5 ani care e la grădiniță. ”Din alocații le luam haine, încălțări, ghiozdan și ce le trebuie și celui mare și celui mic care e și el la grădiniță”, spune mama lor.
Curent electric au doar de un an
Chiar dcaă le lipsesc multe, pe chipul tuturor este un zâmbet care menține vie speranța unui viitor mai bun. Mama copiilor ne povestește că nu a avut nici curent electric până în urmă cu un an. ”Am avut lampă pe benzină mult timp. De un an, cu sprijinul unei prietene avem și noi și curent electric. Suntem mai bine”, spune femeia.
Micile ajutoare pe care familia le primește de la oameni îi dau speranța că va izbuti. ”Nu am cerut niciodată nimic. Am primit însă de multe ori sprijin, mai ales de la vecini. Orice ajutor ne dă și mai multă speranță că dăm și noi mai repede înainte”, spune femeia cu zâmbetul pe buze.
