Scriitoarea şi traducătoarea Ileana Vulpescu a încetat din viaţă la vârsta de 88 de ani, anunță News.ro.
Cu titlul „Le despărţirea de o mare scriitoare…”, Radu F. Alexandu a anunţat decesul romancierei Ileana Vulpescu.
„A plecat dintre noi ilustra romancieră (”persoană care scrie romane”) care a fost Ileana Vulpescu. Niciun rând, niciun cuvânt în media. Dacă cel care s-a sfârşit ar fi fost un vestit manelist, steagurile ar fi fost atârnate în bernă şi s-ar fi cerut decretarea doliului naţional. România!…”, a scris Radu F. Alexandru pe Facebook.
Bibliografie
Născută pe 21 mai 1932, la Bratovoeşti, judeţul Dolj, Ileana Vulpescu este prozatoare şi traducătoare, membră a Uniunii Scriitorilor.
Licenţiată în Litere la Universitatea din Bucureşti, a lucrat la Institutul de Lingvistică al Academiei Române şi a semnat traduceri din limbile engleză, franceză şi spaniolă.
Este autoarea a numeroase romane, volume de proză scurtă, piese de teatru, dar şi repovestiri ale unor texte destinate publicului tânăr.
Cel mai cunoscut titlu semnat de Vulpescu este ”Arta conversaţiei”, roman publicat în 1980, care s-a bucurat de ediţii multiple. Împreună cu actorul George Bănică, ea a realizat o dramatizare după acest roman, care a fost jucată la teatre precum Giuleşti din Bucureşti şi ”Marin Sorescu”, din Craiova. Romanele sale ”Rămas-bun casei părinteşti”, ”Arta conversaţiei” şi ”Sărută pământul acesta” au fost traduse în slovacă, maghiară şi franceză, respectiv italiană.
Operă
A debutat în revista ”Familia”, în 1966, cu povestirea ”Scrisoare către un necunoscut”. În 1963, a debutat editorial cu o traducere din limba franceză a unui roman scris de Andre Wurmser.
Prima carte a sa, un volum de schiţe, nuvele şi scurte piese de teatru, intitulată ”Ş.a.m.d” a fost lansată în 1969. A urmat romanul ”Rămas bun” (1975) care a fost premiat cu Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti (1976).
A scris proză şi teatru, a tradus din literaturile engleză, franceză şi spaniolă şi a semnat versiuni în limba franceză din literatura modernă şi din cea contemporană românească.
A colaborat la ”România literară”, ”Vatra”, ”Flacăra”, ”România Mare” ş.a. În 1972 a devenit membră a Uniunii Scriitorilor din România.
A mai publicat: ”Poezii şi Poeme. Poesis et poemes” (traducere din Geo Bogza, ed. Bilingvă română-franceză, prefaţă de Şt. Augustin Doinaş, Bucureşti, 1979); ”Realismul Burghez la sfârşitul secolului al XIX-lea (1860-1914)” (traducere din A. Celebonovic, prefaţă de D. Grigorescu, Bucureşti, 1982); ”Rămas bun casei părinteşti” (1990); ”În porthart” (1998); ”Arta compromisului” (2002); ”Viaţă, viaţă legată cu aţă” (2007); ”Pe apa sâmbetei” (2009); ”Notă informativă bătută la maşină” (2011); ”Noi, doamna doctor, când o să murim ?” (2012); ”Teatru francez”, în traducerea lui Romulus Vulpescu (2016); ”Preludiu” (2017).
Împreună cu soţul său poetul, traducătorul şi publicistul Romulus Vulpescu (1933 – 2012), ea a publicat repovestirea romanelor ”Gargantua” şi ”Pantagruel” de Francois Rabelais şi singură ”Extraordinarele aventuri ale lui Tartarin din Tarascon (Tartarin din Tarascon, Tartarin în Alpi, Portul Tarascon)” după Alphonse Daudet.
Titluri şi medalii
În 2015, a primit titlul de Cetăţean de onoare al Craiovei, care i-a fost decernat de Consiliul Local în cadrul unei şedinţe solemne prilejuită de Zilele Oraşului. Ileana Vulpescu este, de asemenea, cetăţean de onoare al comunelor Mârşani şi Bratovoeşti.
Lucrările sale au fost recompensate cu premii precum premiul Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti, pentru romanul ”Rămas-bun” (1973), şi premiul Academiei Române, pentru ”Arta conversaţiei” (1981). În 2013, a primit titlul de Cavaler al Ordinului Militar al României.
În 1981 i-au fost decernate Premiile ”Ion Creangă” al Academiei Române şi ”Cântarea României” pentru romanul ”Arta conversaţiei” (1980). În 1987, a primit Premiul ”Flacăra” pentru ”Sărută pământul acesta” (1987). În 1991, a fost recompensată cu premiul ”România Mare”.
La 18 mai 2017, preşedintele Klaus Iohannis i-a conferit scriitoarei Ileana Vulpescu distincţia Ordinul Naţional „Steaua României” în grad de Cavaler în semn de „înaltă apreciere pentru întreaga carieră pusă în slujba culturii, pentru contribuţia remarcabilă avută la creşterea valorii literaturii române contemporane, pentru traducerile prin care a deschis iubitorilor de carte noi posibilităţi de a lua contact cu literatura universală”. În acelaşi an, scriitoarea a primit titlul de cetăţean de onoare al Capitalei.
