Ediția a VII-a a evenimentului CRAIOVA SE ÎMBRACĂ ÎN IE are loc, în acest an, în Parcul ,,Nicolae Romanescu”, sub mireasma și polenul florilor de tei. În Zona Foișor, vizavi de Casa Bibescu, s-a organizat, joi Aleea Oltenească, o expoziție de costume populare de patrimoniu din cele cinci județe ale Olteniei. Tot aici, sunt organizate și ateliere interactiv-demonstrative cu meșteri populari din Dolj, Olt, Gorj, Vâlcea și Mehedinți. Pe fundal, de-a lungul întregii expoziții rulează filme documentare create de Muzeul Olteniei.
Prin acest eveniment, Ansamblul Folcloric ,,Maria Tănase”, în parteneriat cu Muzeul Olteniei, își propune să aducă frumusețe și valoare mesajului cultural al Patrimoniului material și imaterial oltenesc și speră să creeze o punte de legătură între meșteșugarii din cele cinci județe din Oltenia, fiecare cu tradiții meșteșugărești foarte frumoase și diferite.
,,Facem o prezentare a patrimonului secției de Etnografie a Muzeului Olteniei din Craiova, referitoare la costumele de sărbătoare din Oltenia. Sunt prezentate costume de sărbătoare femeiești și bărbătești din Dolj, Olt, Vâlcea, Mehedinți și Gorj. Totodată, există și o manifestare a creatoarelor de cămăși cu altiță în aer liber. Creatoare din Olt, doamna Olguța Alexandrina Filip, care este și tezaur uman viu, de la Ponoarele, din Mehedinți, doamna Nicoleta Pîrvan. Sunt creatoare populare din Vâlcea, Gorj și grupul care activează online, Oltenia coase iie”, spune Roxana Teca, muzeograf.
Povestea unui atelier care a pornit din suflet
Oana Pîrvan este din comuna Ponoarele, Mehedinți, unde are în grijă atelierul Acul și Ața. Atelierul s-a născut în anul 2010, când Oana și-a creat propriul costum popular. Pe atunci cânta, dar n-a mai reușit pentru că tot timpul și-l petrece în atelier. Lucrează împreună cu mai multe femei și realizează produse prin care încearcă să păstreze tradiția. Povestea unui atelier care a pornit din suflet, așa cum îl prezintă ea.
,,Vin din comuna Ponoarele, județul Mehedinți, de la Atelierul Acul și Ața. Acolo ne strădium să păstrăm cât putem tradiția și ceea ce am moștenit eu de la bunicile mele. Am avut două bunici vrednice. Eu am învățat ceva de la fiecare. M-am încăpățânat să păstrez în atelierul meu tot ce am învățat din copilărie și realizăm costume populare, ii, șoarțe, vălnice, veste, legături, marame.
Tot ce ține de costumul popular realizăm. Sunt lucrate doar manual. Nu sunt greu de făcut, că fac ceea ce-mi place. Realizarea unei ii poate să dureze de la trei până la 40 de zile. Se lucrează destul de mult pentru un produs, dar greu este doar dacă nu ai răbdare. Răbdarea este cheia ca să reușești să mai lucrezi manual produsele pe care bunica le făcea într-o iarnă. Ele se apucau toamna de lucru și terminau costumul de Paște.
Noi încercăm să le facem într-un timp mai scurt. Sunt modelele vechi pe care le-am moștenit de la bătrânele satului, sunt modele pe care le creez uneori, sunt modele pe care le iau din cărți, din albumele de artă populară pe care am reușit să le găsesc. Ne inspiră și o floare, ne inspiră ș vremea, dacă este urâtă sau dacă este frumoasă”, spune Oana Pîrvan, meșter popular.
La evenimentul CRAIOVA SE ÎMBRACĂ ÎN IE, Oana a venit cu mai multe cămăși cusute în atelier, dar și cu un război, la care țese un preș din fâșii făcute din haine care nu mai pot fi folosite.
,,Acum, am venit cu o demonstrație de țesut preșuri. Știți că, demult, bunicile noastre toate hainele rele pe care nu le mai foloseau nu le aruncau, le tăiau fâșii și le făceau preșuri. Același lucru fac și eu în atelier. După ce croiesc întotdeauna rămân resturi. Oricât de bine croiești tot rămâne un rest și, la un moment dat, ne apucăm și le țesem și facem preșuri. Exact cum se făceau demult, pe care le vindem. Este o modalitate de a folosi cât mai mult materia primă. Să avem cât mai puține pierderi. E drept că nu prea avem timp să facem preșuri.
Timpul nostru îl folosim pentru a realiza costumele populare, să ducem comenzile la bun sfârșit, să respectăm termenele. Dar, din când în când, ne mai facem timp să țesem și preșuri. Și am venit, astăzi, să arăt lucrul acesta pentru că mi se pare că trebuie să învățăm arta de a trăi a bunicilor noastre. Ele aruncau cât mai puțin.
Am vrut să transmit acest mesaj, să încercăm să folosim cât putem tot ce avem în gospodărie și să aruncăm doar dacă, într-adevăr, nu mai poate fi folosit la nimic”, mai spune Oana Pîrvan.
,,Eu unde lucrez înțep cu acul suflet”
Meșterul popular Alexandrina Olguța Filip este din Cezieni, județul Olt, și a primit titlul de Tezaur Uman Viu din partea Ministerului Culturii, anul trecut. A reușit, prin multă muncă, să învețe și să ajute toate femeile din comuna Cezieni să coasă ii. Olga de la Cezieni, cum o cunoaște lumea, a participat la multe expoziții internaționale, unde a uimit cu creațiile ei și a făcut mândru portul tradițional oltenesc.
,,Sunt o tânără pensionară. Toată viața mea am avut o pasiune pentru acest lucru. La noi în comună, principesa Brâncoveanu a avut un conac. După Primul Război Mondial, dumneaei cu copiii, băieții îi puneau la munca câmpului, fetele erau în casă, li se dădea de lucru să nu-și găsească altă ocupație, au început să țese unele pânză, iar altele să coasă un costum popular și tot în război să țese. Și ca să le facă pe fete să lucreze le premia, marțea după Paști, prin hora satului.
În ‘74, inginerul Danacu Tudor a preluat acest obicei. Atunci a inițiat dumnealui vorba asta, sărbătoarea iilor. Din dorința de a duce mai departe am fost și instructor la Școala de Arte și Meserii din Slatina și am luat clasă externă, în comuna mea. Am vrut să meargă mai departe cu ii fetițele din comuna mea.
Pasiunea mea e de mică. M-am născut printre pânzeturi, printre războaie, printre ace de cusut și toate cele. Nu e o meserie, este un meșteșug. Dacă ai pus mâna pe pânză și pe ac și nu pui un pic de suflet în vârful acului și pe firicelul de ață nu iese nimic.
Duminică, pe 27, avem sărbătoarea iilor la Cezieni, dar din cauza situației, o să fie numai o expoziție stradală, care va începe de la 09.00, din cauza căldurii, și se va termina în jurul orei 14.00. Toată comuna lucrează acum. Am încercat să le atrag, să ducem mai departe, cum se poate, lucrul ăsta. Sunt lucruri pe care le faci cu drag.
De când sunt instructor, am avut expoziții în toată Europa. Am fost de două ori la Paris, invitați prima dată de UNESCO și a două oară prin turism și cultură. Am fost în Strasbourg. N-am fost niciunde pentru vânzare. Eu ce expun și ce am făcut, am făcut-o ca să învăț pe cineva, să-i arăt cuiva sau să promovez pe cineva. Am fost în toate orașele mari din Italia (Roma, Milano, Torino, Veneția). Acolo unde am fost se cunoșteau obiectele mele.
Eu unde lucrez înțep cu acul suflet. A început să se facă confuzie între ce e arta și artizanatul. Nu mai cunosc copiii în ziua de astăzi”, a spus meșterul popular Alexandrina Olguța Filip.
Prezența meșterilor populari, un plus al expoziției
Oameni care au trecut prin parc joi s-au bucurat de creațiile expuse și s-au bucurat de prezența meșterilor populari veniți la Craiova.
Simona Savu a trecut împreună cu fetița să vadă expoziția și chiar a fost interesată de cursurile pentru cei mici ale Ansamblului Folcloric ,,Maria Tănase”.
,,Mi-a plăcut expoziția. Mi-a plăcut ideea de șezătoare și de a participa la un astfel de eveniment, în sensul de a se păstra. Mie îmi plac foarte mult iile și chiar mi-e teamă să nu se piardă obiceiul acesta frumos. Și celei mici îi plac foarte mult iile. E îmbrăcată, deși e foarte clad, în ie”, a spus Simona.
Alți vizitatori s-au mulțumit să ia un loc pe bancă și să comenteze sau să dezbată toate obiectele aduse la expoziție.
,,Ce se vede e foarte frumos. M-am dus acolo e transparentă, noi bătrânele nu mai trebuie să se vadă pielea. Chiar comentam. Dar așa sunt foarte frumoase, subțirele, din materiale naturale. Mai mult am făcut comentarii de pe bancă. Bineînțeles, bune și favorabile”, a spus o altă craioveancă.
Tot joi seară, de la 18:30, la Teatrul de vară, va fi prezentat spectacolul ,,Iote vara oltenească”.
