Un personaj introvertit și necunoscut, cercetătorul Drew Weissman este unul dintre cei care au făcut „îmbrăţişările şi apropierea” posibile din nou. Nu s-a întâmplat peste noapte, ci pentru că a crezut și a luptat pentru ideea lui. Washington Post îi spune povestea, potrivit libertatea.
Drew Weissman obișnuiește să le ureze cercetătorilor tineri „o viață de frustrare”. Pentru că frustrarea este un element de progres. „Persoana care îşi atinge obiectivul este cea care s-a confruntat cu frustrarea, care a înţeles-o şi a folosit-o în propriul său beneficiu.
Am căzut de multe ori, am cedat, am fost ignoraţi. Dar ne-am ridicat şi nu am renunţat” Luni bune, vederi şi scrisori din întreaga lume au curs, vârâte de curier pe sub uşa biroului sobru al lui Drew Weissman de la Şcoala de Medicină a Universităţii Pennsylvania.
Din Australia. Washington. New York. Străinii îi scriu de mână să-i mulţumească acestui reticent cercetător în vârstă de 63 de ani, ai căror ani de muncă minuţioasă, alături de partenerul său ştiinţific, Katalin Kariko, au alcătuit coloana vertebrală a vaccinurilor împotriva coronavirusului.
Din manual de instrucţiuni genetice în medicament
Mai mult de două decenii, Weissman şi Kariko au muncit umăr la umăr în laborator ca să transforme ARN-ul mesager (manualul de instrucţiuni genetice ce le spune celulelor cum să construiască proteine) în medicament.
Dacă ADN este ca un plan arhitectural pentru viaţă, ARN mesager este ordinul care face ca acest plan să devină realitate.
Citeşte întreaga ştire: Omul la care merită să ne gândim când ne facem vaccinul
