Mărcile din industria modei își regândesc modelele de afaceri. Asia, cel mai important centru de producție până acum, își pierde din atractivitate din cauza problemelor de pe lanțul de aprovizionare, iar producătorii se îndreaptă spre țările din Balcani și America Latină, informează Digi24.
Principalele branduri de îmbrăcăminte și încălțăminte își mută producția în țări mai apropiate de principalele piețe de desfacere din Statele Unite și Europa.
Mișcările au loc după ce fabricile din Vietnam și China și-au redus sau și-au oprit producția timp de săptămâni bune la începutul anului după creșterea cazurilor de infectare cu noul coronavirus. La asta se adaugă și blocajul din transportul maritim, care a dus la creșterea costurilor și a obligat companiile să-și regândească lanțurile globale de aprovizionare și chiar să renunțe la centrele de producție cu costuri reduse din Asia, transmite Reuters.
Unul dintre cele mai recente exemple este grupul spaniol Mango, care a anunțat că și-a accelerat procesul de creștere a producției în țări precum Turcia, Maroc și Portugalia. Asta, în condițiile în care înainte de pandemie cea mai mare parte a articolelor de îmbrăcăminte ale companiei erau fabricate în China și Vietnam. Iar reprezentanții companiei spun că numărul produselor fabricate în Europa va crește considerabil anul viitor.
Și producătorul american de încălțăminte Steve Madden și-a retras producția din Vietnam, iar jumătate din producția de încălțăminte din China a fost mutată în Brazilia și Mexic. În același timp, Crocs a anunțat luna trecută că și-a mutat producția de saboți din cauciuc în Indonezia și Bosnia.
România, pe harta țărilor atractive pentru mutarea producției
Deși China continuă să producă o mare parte din articolele de îmbrăcăminte pentru mărcile din industria modei din Statele Unite și Europa, țări precum Bulgaria, Ucraina, România, Cehia și Turcia atrag interesul producătorilor de îmbrăcăminte și încălțăminte.
Directorul executiv al Overhaul, o firmă de management al riscului lanțurilor de aprovizionare, spune că se observă o creștere importantă a activității de transport de marfă în fostele republici sovietice și o creștere mare în Ungaria și România.
Iar mutarea producției către țările europene se vede în exporturile acestor state. În Turcia, exporturile de îmbrăcăminte ar putea ajunge în acest an la un maxim istoric de 20 de miliarde de dolari, pe fondul creșterii comenzilor din Uniunea Europeană. În Bosnia și Herțegovina, exporturile de textile, pielărie și încălțăminte s-au ridicat la aproape 440 de milioane de dolari în prima jumătate a acestui an, mai mult decât în tot anul 2020.
Strategie pe termen lung
Cu toate acestea, multe companii sunt încă dependente de fabricile din Vietnam, unde opririle recente de producție au cauzat perturbări semnificative în lanțul de aprovizionare. Chiar Guvernul de la Hanoi a anunțat luna trecută că nu își va atinge obiectivul în ceea ce privește exportul de articole de îmbrăcăminte din cauza restricțiilor impuse pentru stoparea răspândirii coronavirusului și a lipsei forței de muncă. În cel mai rău scenariu, suma încasată din exporturi va fi cu cinci miliarde de dolari sub ținta guvernului, notează Reuters.
Potrivit vicepreședintelui unei firme de control a calității ce reprezintă 15 mii de branduri, inspecțiile la fabricile din Vietnam, care sunt un indicator pentru comenzile de producție, au scăzut cu 40 la sută în al treilea trimestru comparativ cu trimestrul anterior.
Însă problemele centrelor de producție din Asia se transmit pe lanț și afectează companiile. Producătorul de îmbrăcăminte VF Corp și cel de echipament sportiv Columbia Sportswear se numără printre companiile care au avertizat că vor avea întârzieri în livrarea colecțiilor de toamnă și primăvară. La rândul său, producătorul genților Michael Kors a anunțat că nu va avea stocurile dorite pentru sezonul sărbătorilor.
Analiștii spun că mutarea producției mai aproape de piețele de bază este o stategie pe termen lung a producătorilor și că este puțin probabilă o nouă inversare a trendului în viitorul apropiat, având în vedere investițiile făcute. Cu cât sunt mai lungi lanțurile de aprovizionare la nivel mondial, cu atât sunt mai multe lucruri care pot merge prost, se arată într-un raport al firmei de consultanță AlixPartners, care arată că trecerea către mai multe lanțuri regionale sau chiar naționale de aprovizionare reprezintă viitorul.
