Din răspunsurile primite de la copii în cadrul unui studiu al Salvați Copiii România rezultă o incidență mult mai mare a aplicării pedepselor fizice în famile – 46%, în comparație cu cea recunoscută de părinți – 28%. Aproximativ 3% dintre părinți afirmă că, în ultimul an, copilul lor a fost victimă a abuzului sexual, în aproape două treimi dintre cazuri agresorul fiind o persoană necunoscută, iar 2,9% dintre adolescenți au declarat că au fost obligați să întrețină relații sexuale împotriva voinței lor, situație care confirmă nivelul acut de subraportare a abuzurilor sexuale comise asupra copiilor.
Deși în scădere, acte de violență comise asupra elevilor de către personalul din școli reprezintă 5% din declarațiile copiilor, iar abuzurile emoționale – 22%.
Fenomenul foametei îndurate de copiii români se păstrează la un nivel inacceptabil pentru o țară a Uniunii Europene, unul din cinci copii (18%) declarând că i se întâmplă să meargă la culcare flămând, în timp ce furturile comise pentru a mânca au rămas la același nivel ca în 2013 (2%), se arată în comunicatul de presă al organzației.
Prin comparație cu rezultatele studiului similar din 2013, se remarcă o creștere semnificativă a procentului părinților care recunosc incidența abuzului sexual asupra copilului lor (de la 0,5% la 3,2%).
Evoluția comportamentelor abuzive:
Abuz sexual:
Studiul extensiv realizat de Salvați Copiii România pe două paliere – părinți și copii – arată că:
-56% dintre părinți au declarat că-și pedepsesc copiii dacă greșesc (des, 23%, și în situații excepționale, 34%), iar 44% au afirmat că nu apelează niciodată la pedeapsă. Totuși, doar 31% dintre copii au răspuns că nu sunt niciodată pedepsiți acasă. Pedepsele înseamnă restricționarea accesului la telefonul mobil (22%); restricționarea ieșirilor la joacă, afară, cu prietenii (7%) sau a accesului la calculator/tabletă/internet (8%) și la televizor (5%); mustrări verbale, ceartă (5%); lipsa banilor de buzunar (3%); obligativitatea de a citi sau de a face lecții suplimentare (3%); pedepse corporale (1% ) și obligația de efectuare a unor treburi casnice (1%).
-În ceea ce privește lovirea cu mâna, observăm că un copil din 10 (10%) se confruntă cu această formă de abuz fizic des sau foarte des.
-Îngrijorătoare sunt pedepsele care presupun punerea în genunchi a copiilor (5%), arsurile provocate cu diverse obiecte (țigara, fierul de călcat sau apă clocotită) (1%) și internarea în spital ca urmare a bătăii (1%).
-Retragerea privilegiilor este metoda de disciplinare preferată a părinților (57%), iar jumătate dintre aceștia consideră oportună folosirea agresiunilor verbale.
-Atunci când sunt pedepsiți, copiii trăiesc stări de tristețe (38%), vinovăție (29%) și nefericire (28%). 6% dintre copii afirmă că se simt lipsiți de apărare atunci când sunt pedepsiți, 3% declarând chiar că se simt părăsiți. De asemenea, copiii afirmă că suferă în tăcere (43%), plâng sau vorbesc cu cineva (36%) și doar 8% dintre respondenți indicând că, atunci când sunt pedepsiți, își închipuie că se răzbună.
-Se înregistrează o creștere a numărului de părinți care sunt de acord cu bătaia ca răspuns la comportamentele indezirabile. În prezent, 1,1% dintre răspunsuri indică un acord general, iar 19% doar în situații excepționale (față de 0,8% și, respectiv, 18% în 2013). Aceste rezultate arată că cel puțin 1 părinte din 5 manifestă o atitudine favorabilă față de pedeapsa corporală.
– În accepțiunea părinților, principalele cauze care determină neglijarea sau abuzul la adresa copiilor sunt sărăcia (68%), consumul de alcool și droguri (63%), lipsa sprijinului din partea autorităților (41%), numărul mare de copii ”nedoriți” (40%), lipsa informațiilor utile creșterii și educației copiilor (25%), lipsa serviciilor sociale de sprijin (20%).
– 4% dintre copii spun că au fost trimiși de părinți să muncească contra unei remunerații și în detrimentul frecventării școlii, fenomen care atinge un nivel semnificativ mai mare în rândul băieților (7%, față de 2% în cazul fetelor). În mod similar, un procent mult mai mare de copii (8%) afirmă că se întâmplă să nu meargă la școală pentru a avea grijă, acasă, de frații mai mici. Exploatarea prin trimiterea la cerșit a fost raportată de 1% dintre copii, fenomenul scăzând cu 2 puncte procentuale în intensitate în comparație cu rezultatele studiului anterior.
– Deși doar 6% dintre copii au spus că mâncarea de acasă este bună, dar nu mănâncă destul, iar 1% consideră că mâncarea de acasă nu este bună și nu mănâncă destul, un procent mult mai mare dintre respondenți (18%) afirmă că li se întâmplă să meargă la culcare deși încă le este foame. Procentul copiilor care merg la culcare flămânzi și furtul comis pentru a mânca (2%) nu au scăzut în incidență față de studiul din 2013.
-În comparație cu rezultatele studiului anterior, se remarcă o scădere a răspunsurilor copiilor care indică situații de abuz fizic din partea cadrelor didactice (de la 7% la 5%). 2% dintre elevii din învățământul primar afirmă că sunt bătuți deseori de cadrele didactice și 5% spun că acest lucru se întâmplă câteodată. Pentru elevii din gimnaziu, acest tip de abuz apare deseori în cazul a 1% din eșantion și câteodată pentru 5%, iar pentru liceeni – 0,2% deseori și 3% câteodată.
-Peste un sfert dintre copii au fost expuși imaginilor cu caracter sexual, internetul reprezentând mediul care vulnerabilizează copiii în cea mai mare măsură din această perspectivă (26%), urmat de televizor (23%) și situația de martori la relația sexuală între adulți (7%).
Cum s-a schimbat situația privind bătăile primite de copii din 2013 până în 2021
Raportându-ne la rezultatele demersului anterior de cercetare, din 2013, observăm următoarele aspecte care rezultă din răspunsurile copiilor:
- Scade incidența abuzului fizic „ușor” (lovirea cu palma) – de la 62% la 46%;
- Scade ușor incidența lovirii cu bățul/nuiaua de la 18% la 13%;
- Cu excepția lovirii cu o curea (a cărei incidență crește cu aproape 2 puncte procentuale), scade incidența pedepselor fizice aplicate cu alte obiecte (furtun, lingură de lemn, vergea).
- Crește procentul părinților care recunosc că folosesc amenințările cu pedeapsa (de la 19% în 2013, la 22% în 2021) și, de asemenea, procentul copiilor care se simt neglijați de către părinți (de la 8-18% la 4-26%).
Metoda de cercetare folosită, în cazul ambelor grupuri țintă (părinți și copii), a fost ancheta pe bază de chestionar. Eșantionul ales a fost de tip stratificat, probabilist, tristadial și a avut drept criterii de stratificare regiunile de dezvoltare (Nord – Est, Sud – Est, Sud, Sud–Vest, Vest, Nord – Vest, Centru, București – Ilfov), mediul de rezidență (urban – rural) și mărimea localităților și ciclul de studiu al copiilor. Eșantionul este reprezentativ la nivel național, pentru populația grupului țintă, cu eroare tolerată de +/- 3,4% la un nivel de încredere de 95%.
