Situația devine din zi în zi mai serioasă și mai periculoasă.
De parcă masarea unei adevărate ”armade rusești ” la granița cu Ucraina nu ar fi fost de ajuns ca să ne dea fiori, Putin cere imperativ retragerea trupelor NATO din România și Bulgaria. Desigur, este o cerință absurdă și inacceptabilă, dar nu este lansată pentru a primi un răspuns, ci pentru a furniza un pretext necesar declanșării ostilităților.
Nimeni încă nu știe dacă Putin chiar va apăsa pe trăgaci sau doar va blufa diplomatic, dar nici nu mai contează, deoarece o tensiune politică și o reală amenințare militară deja s-au creat la mai puțin de 800 km de granița noastră, cu consecințe negative îndelungate și importante asupra liniștii și siguranței românilor.
Cât de pregătită este România pentru a face față acestei situații?
De bine, de rău, avem vreo câteva F16 care, chiar dacă sunt foarte vechi, mai pot încă zbura. Mai avem câteva transportoare Piranha care, încă, nu se fabrică în țară așa după cum era convenit cu producătorul străin, dar le putem importa în continuare. Mai avem și arhaicele Mig 21 Lanser dar care pot fi reparate la Bacău. Este posibil să avem și câteva baterii de rachete Patriot.
Nu este nici bine, nici rău. Atât putem. După cum spunea actualul domn ministru al apărării: ”avem atâta securitate cât putem să plătim”.
Îl citez pe domnul ministru deoarece, fiind o personalitate a elitei intelectuale românești, sunt convins că nu a pronunțat fraza de mai sus în termenii raportului de piață al puterii de cumpărare, ci în termenii mult mai subtili ai raportului dintre puterea și stabilitatea economică ai unui stat, pe de o parte și potențialul militar și de apărare, pe de altă parte.
Ideea este prezentă încă de la Sun Tzu (”Arta războiului”) care sfătuia în celebra sa lucrare: ”oricât de bună ți-ar fi săgeata, nu pleca la război până nu ai liniște în casă și cămara plină”.
Cu alte cuvine, în traducere dâmbovițeană, oricât de bine ți-ar zbura F16 -urile, și rachetele Patriot, pentru siguranță în luptă ai nevoie de un stat solid și echilibrat ca și de o economie funcțională și eficientă.
Este România în acest moment extrem de dificil în plan geopolitic în situația în care, declanșându-se un conflict, poate garanta cetățenilor săi că are capacitatea de a le asigura protecția?
Este rezonabil să credem că armata și armamentul nostru reprezintă o garanție ?
Din păcate, oricât de valoroși ar fi piloții și soldații noștri, oricât de bune ar fi strategiile generalilor noștri, ne lipsește cel mai important element de siguranță și încredere: puterea, consolidarea democratică și prestigiul statului român.
Puterea militară a fost și va fi întotdeauna o consecință a puterii statului și a economiei sale. Istoria tuturor conflictelor militare a dovedit-o.
Ce putere militară putem pretinde că avem, cu toate F16-urile noastre, când statul român este un stat eșuat, declarat public a fi eșuat chiar de către președintele său?
Nu doar eșuat, dar și în pericol de a „deveni un poligon de încercare pentru populismul extremist antieuropean, pentru antisemitism”, după cum l-a informat domnul europarlamentar Rareș Bogdan pe președintele Franței, Emmanuel Macron.
Situația economică a statului român este în cel mai nefavorabil moment al său de după 1990. Bine cunoscutele greșeli, abuzuri și malversațiuni ale decidenților politici relativ la criza energetică au dus în stare de încetare a activității a unor mari combinate, la zeci de mii de falimente ale micilor întreprinderi, la scăderea dramatică a puterii de cumpărare și la declanșarea unor ample acțiuni revendicative ale multor categorii profesionale.
După o lungă și păguboasă criză politică, actuala coaliție nu dă dovada unei guvernări fără contradicții între principalele partide și nu poate ajunge la concluzii și măsuri comune asupra unor importante probleme ale societății și economiei.
Semnalul situației dramatice în care se află economie este încetarea activității la cel mai important producător de aluminiu din sud estul european: Alro Slatina, simbol al industriei și tehnologiei românești.
Degeaba cumpărăm F16 dacă închidem Alro Slatina sau Azo Mureș.
Economia, prin Alro Slatina și miile de IMM-uri, au dat și vor da întotdeauna mai multă putere statului român și mai multă protecție cetățenilor săi decât oricâte escadrile de F16 am avea.
Aflăm din mass-media că președintele Emmanuel Macron dorește să trimită trupe în România pentru a consolida flancul stâng al Alianței. Este, evident, o veste bună deoarece, pe lângă procesul de consolidare a flancului, este și un element de protecție a României în cazul unei agresiuni.
Evident, avem nevoie de sprijinul militar al Statelor Unite și nu putem să nu fim recunoscători Franței pentru efortul de a ne trimite armata sa în apărarea noastră, dar România are nevoie și de altceva pentru a se simți în siguranță.
Are nevoie nu doar de sprijin militar, ci și de sprijin economic.
Ca partener strategic important și ca membru cu merite deosebite în acțiunile pe care NATO le-a desfășurat în diverse zone de război, României merită să i se acorde un rol mai important decât acela de cazarmă vremelnică pentru armate ale țărilor membre sosite pe teritoriul național pentru a consolida flancul stâng al Alianței.
Sprijinul de care are acum nevoie România din partea partenerilor ei strategici este reprezentat și de necesitatea consolidării statului și economiei românești aflate în reală dificultate ca urmare a efectelor crizei pandemice și ale crizei energetice.
Franța poate ajuta România nu doar militar, ci și instituțional utilizând atributele pe care le are în calitate de președinte al Consiliului UE pentru includerea în spațiul Schengen, poate contribui la dezvoltarea și modernizarea economiei românești prin sporirea aportului investițional în ramurile industriale cu capital francez care funcționează în România cum sunt cele din domeniul auto, industriei alimentare sau aerospațiale.
prof.univ.dr Mircea Coşea
