Echinocțiul de primăvară marchează venirea primăverii din punct de vedere astronomic și durata zilei o depășește pe cea a nopții. Multe tradiții populare din vechime sunt legate de această perioadă din martie, chiar dacă propriu-zis nu țin strict de ziua echinocțiului. Finalul de martie este plin de sărbători populare.
Echinocțiul de primăvară în astronomie
Echinocțiul de primăvară – care aproape în toti anii are loc pe 20 martie – marchează venirea primăverii din punct de vedere astronomic. Începând de la această dată, durata zilei (față de cea a nopții) va fi în continuă creștere, iar cea a nopții (față de cea a zilei) în scădere, până la data de 21 iunie, când va avea loc momentul solstițiului de vară.
În 2022 echinocțiul de primăvară are loc pe 20 martie, la ora 17.33. La anul va fi pe 21 martie, la ora 23.24.
Urmează Buna Vestire
Pe 25 martie este o sărbătoare importantă: Buna Vestire (Blagoveștenia, din slavonă, blagověštenije) zi care este legată de o serie de ocupații. Atunci se afumau pomii, se curățau gunoaiele de prin grădini pentru a stimula fertilitatea. Erau și previziuni legate de mersul vremii și se spunea că, la fel cum va fi vremea la Buna Vestire, așa va fi și Paște sau la Florii. De la Buna Vestire se spune că încep să cânte cucii.
Buna Vestire este prima mare sărbătoare de primăvară și în trecut În această zi se curățau grădinile și se făceau focuri din resturi vegetale în grădini.
în sâmbetele din postul Paștelui oamenii fac pomeni în unele părți ale țării și pun pe morminte mici pomișori împodobiți cu turtă dulce.
”Caii lui Sântoader”
O sărbătoare care era importantă în vechime se numește ”Caii lui Sântoader” și ținea opt zile, după Lăsata Secului.
Lăsata Secului este ultima zi înainte de începerea unui post (îndeosebi a postului Paștelui. Aveau loc petreceri cu joc, mâncare și băutură: „Era ultima duminică în care să făce verjel cu tinerii satului. Feciorii nămiau muzicanți și cu muzica străbăteau tot satu’ cântând și chiuind” (…) În fiecare gospodărie se prepara mâncare cu carne și se chefuia: „La lăsatu’ săcului oamenii mănâncă mâncăruri mai bune. Fiecare familie face o masă bogată” (idem; Vadu Izei); „Duminică sara, oamenii fac mâncăruri bune, mănâncă și petrec cu horincă (…) A doua zi, femeile curățau vesela cu cenușă, pentru a se pregăti de post: „Luni dimineață femeile leșiau toate vasele cu leșie de cenușă, ca să poți mânca de post din ele”, se menționează în Dicționarul de regionalisme și arhaisme din Maramureș, ediția a doua semnat de Dorin Ștef.
- ”Sântoaderii sunt o herghelie divină, formată din opt feciori frumoşi îmbrăcaţi în costume populare de sărbătoare cu copite în opinci şi cozi de cal în cioareci, condusă de Sântoaderul cel Mare sau de Sântoaderul cel Şchiop. Se credea că aceştia intră prin casele cu şezători şi iau fetele la joc, zboară cu ele, le lovesc cu copitele etc. De aceea, nici o fată nu părăsea locuinţa în Săptămâna Caii lui Sântoader ca să meargă la şezătoare”, scrie Ion Ghinoiu în ”Calendarul țăranului român”.
Era aici și un lucru practic, fiind sfârşitul perioadei şezătorilor de iarnă, astfel că oamenii aveau nevoie de mai multă odihnă pentru că noaptea se scurtează şi începe munca la câmp.
Iată ce spune Ion Ghinoiu despre Blagoveștenie
- ”Buna Vestire sau Blagoveştenia este ziua când Biserica creştină prăznuieşte vestea adusă Fecioarei Maria de Arhanghelul Gavril că va naşte Fiul fără înaintaşi, Iisus Hristos. Sărbătoarea, situată în imediata apropiere a echinocţiului de primăvară, când sosesc rândunelele şi începe cucul a cânta este numită în Calendarul popular şi Ziua cucului. La Blagoveştenie se efectuau multe acte de purificare a spaţiului, de alungare a şerpilor de pe lângă casă, a insectelor şi omizilor din livezi: afumarea cu tămâie şi cârpe arse a clădirilor, curţilor, oamenilor şi vitelor (Transilvania, Banat); producerea zgomotelor de care să se sperie forţele malefice prin tragerea unui clopoţel legat de picior (Transilvania) sau lovirea fiarelor (Banat); aprinderea focurilor în grădini şi livezi; scoaterea din lăzi a straielor şi ţesăturilor la aerisit”.
