Judecătorii de cameră preliminară ai Înaltei Curți, Oana Burnel și Ștefan Pistol au decis, în 14 iulie 2020, să dea undă verde începerii procesului pe fond în dosarul Romgaz privindu-i pe magnatul Ioan Niculae și fostul ministru al Economiei, Adriean Videanu.
În acest caz, compania Interagro, patronul ei, Ioan Nicuale, fostul ministru PDL al Economiei, Adriean Videanu și mai mulți funcționari sunt acuzați de producerea unui prejudiciu de 60 de milioane de euro prin obținerea de către Interagro de gaze ieftine din producția internă față de populația care a primit gaze scumpe, importate din Rusia, conform G4Media.ro
Procesul a demarat după 10 ani de la debutul anchetei
Procesul a demarat după 10 ani de la debutul anchetei și după 3 ani de cameră preliminară (o procedură care privește aspectele de ordin procedural ale dosarului). Aceasta, deși – potrivit articolului 343 din codul de procedură penală – ”durata procedurii în camera preliminară este de cel mult 60 de zile de la data înregistrării cauzei la instanță”.
Completul de apel de cameră preliminară, alcătuit din judecătorii Oana Burnel și Ștefan Pistol, a exclus o parte dintre probele administrate de DIICOT cu SRI, dar au menținut altele. Cei doi au exclus mult mai multe probe administrate de procurori cu SRI față de completul de fond de cameră preliminară, format din judecătoarea Ioana Alina Ilie, întrucât, între timp, a apărut decizia 55 a CCR din 2020.
Magistrații Burnel și Pistol au exclus toate probele culese de DIICOT
Astfel, față de judecătoarea Ilie, magistrații Burnel și Pistol au exclus toate probele culese de DIICOT cu SRI pe mandat de siguranță națională (MSN), în baza deciziei 55 a CCR din 2020.
Anul trecut, CCR a decis că interceptările făcute de SRI pe MSN – adică în baza unei proceduri de culegere de informații, nu de probe – nu pot fi folosite ca probe în procesul penal întucât inculpații nu au o procedură legală clară privind contestarea obținerii acestor probe.
CCR a lăsat însă deschisă ușa Leguitorului (Guvern sau Parlament) să reglementeze o astfel de procedură privind contestarea obținerii acestor probe. Or, Înalta Curte invocă în motivare tocmai posibilitatea Leguitorului de a salva probele excluse ca urmare a deciziei CCR.
