Românilor le-a plăcut încă de acum mai bine de 150 de ani să petreacă din plin de Anul Nou, chiar și în vremurile în care șampania nu ajunsese prin zonă și când cozonaci făceau doar bogații. Cum au arătat petrecerile de Anul Nou și Revelion din 1850 încoace? Cum era Anul Nou în comunism? De ce se merge cu sorcova? Cum era „Revelionul” în țara care l-a inventat?
Anul Nou acum 170 de ani în Muntenia – Plugușor, lăutari, pistoale, plăcinte și daruri
Acum peste 170 de ani, în Muntenia, oamenii începeau după Crăciun să se asigure că au în case destule mere, pere, prune uscate și nuci, pentru a le da copiilor care vin cu plugușorul și cu diverse cântece în seara de 31 decembrie. Li se mai dădeau și bucăți de cocă fierte în lapte, dar și un fel de zeamă groasă, din nuci fierte cu apă, care era considerată foarte gustoasă.
Nu existau cofetării, iar covrigi și plăcinte nu prea se găseau în comerț. Cozonacii erau foarte rari, mulți făcând doar colaci cu unt și miere, pentru că zahărul era încă foarte scump. „Ajunul Anului Nou era ziua când se umbla cu plugul cel mare și când mai mulți flăcăi de prin satele vecine intrau în oraș cu panglici tricolore la pălărie, cu pluguri gătite cu verdeață și panglici. Voioși și sprinteni umblau pe la toate casele, trosnind din bice, cu sfârcuri de fuior, dar se purtau bine cu toată lumea, nu ca azi, când socotesc că în această zi le este îngăduit totul”.
„În seara ajunului de Anul Nou se făceau sindrofii și vizite cu daruri prin toate familiile”
Descrierea îi aparține unui ploieștean pe nume Leonida S Georgescu, născut pe la 1850, iar el descria pe la 1920 cum se petrecea Paștele în Ploiești la jumătatea seco. Informațiile sunt din volumul. Viața la Ploiești – Din vremea fanarioților până în perioada interbelică”, volum editat de istoricul Lucian Vasile.
„În seara ajunului se făceau sindrofii și vizite cu daruri prin toate familiile. Petreceri cu jocuri de păpuși, cântece și glume. Lăutarii nu lipseau. Zgomot de veselie pe străzi și în case. Nu era pe atunci bal, ci se zicea Pik-Nik, unde se aduna elita și juca diverse jocuri naționale (…) În zorii Anului Nou, în tot orașul bubuiau detunături de puști și pistoale și veselie generală”.
În dimineața zile de 1 ianuarie oamenii se duceau la biserică, la ieșire se felicitau și își urau „An nou fericit” și se trăgea apoi mult în aer cu puștile și pistoalele, de bucurie. Apoi, toată „suflarea” mergea la masă, se desfăceau plăcinte cu răvaș, se mâncau și baclavale, iar lăutarii nu lipseau. Copiii mergeau la sorcovit, iar seara se ieșea cu „steaua”.
Oamenii făceau cadouri celor apropiați, „daruri”, cum li se spunea atunci. Cei care nu aveau prea mulți bani ofereau în dar dulciuri: plăcintă, turtă dulce, baclavale, pâine de casă, miere, stafide, nuci și prune uscate.
Cei cu „dare de mână” ofereau daruri sub formă de pânzeturi, mătase, materiale pentru rochii. De asemenea, broboade, pantofi, papuci, ciorapi, haine sau bijuterii.
Primul Revelion românesc
Obiceiul vest-european a luat amploare. A fost preluat în România la sfârşitul secolului XIX și începutul secolului XX de către copiii boierilor aflaţi la studii în străinătate.
Regele Carol I organiza un mare bal de 1 ianuarie la palat unde puteau fi și peste 2.000 de invitați, după moda petrecerilor de Anul Nou din Occident, dar înainte de 1900 nu sunt informații că ar fi fost folosit numele de Revelion. Erau invitate personalităţi din armată, politică, diplomaţie şi din lumea artistică. Însă în stradă, bucureştenii obișnuiți se distrau privind la fastul convoiului regal şi la eleganţa trăsurilor şi cupeurilor invitaţilor. Ei aşteptau cu înfrigurare momentul de final, cu jocuri de lumini şi torţe.
Unde a fost organizată prima petrecere grandioasă de Anul Nou
Prima petrecere grandioasă de Revelion a fost organizată la finele anului 1903, în Ploieşti, de către prefectul Luca Elefterescu în clădirea cunoscută în zilele noastre ca Muzeul Ceasului. Din meniu au făcut parte curcanul în aspic, sarmalele, baclavalele şi şase torturi care i-au descumpănit pe cofetari pentru că nu aveau scrise nume, ci anii 1903 şi 1904, ceea ce nu se mai pomenise până atunci. Pe atunci, termenul de revellion a fost adaptat într-un mod cu totul original: petrecerea de „bulion”. Revelionul se mai organiza la începutul secolului XX în special în Bucureşti, în familiile aristocratice. Cofetarii au lucrat atunci aproape zece ore pentru cele şase torturi cu creme şi glazuri diferite, precum şi pentru numeroase tăvi cu baclavale, bezele, cornuleţe cu miere şi multe alte dulciuri. Luca Elefterescu a fost avocat, petrolist, om de afaceri şi prefect de Prahova, iar în acel moment era deputat.
Citește întreg artciolul pe Hotnews.
