Ceștinii ortodocși sărbătoresc astăzi, 24 februarie, „Întâia şi a doua aflare a Capului Sfântului Proroc Ioan Botezătorul”, scrie Agerpres. În calendar sărbătoarea este marcată cu cruce neagră și nu are nicio legătură cu Dragobetele.
Sfântul Proroc Ioan Botezătorul şi Înaintemergătorul Domnului a propovăduit în pustia Iordanului rugăciunea şi postul, pocăinţa sinceră şi mărturisirea păcatelor.
Când Sfântul Proroc Ioan propovăduia pocăinţa, Galileea era condusă de Irod Antipa. Acesta era căsătorit cu fiica emirului Arabiei şi, îndepărtând-o pe aceasta, s-a căsătorit cu soţia fratelui său Filip, Irodiada. Legătura se pare că dura încă de când fratele său, Filip, era în viaţă, făcându-se Irod „ca un răpitor desfrânat şi amestecător de sânge”. (Vieţile Sfinţilor)
Irod Antipa era mustrat de Sfântul Proroc Ioan pentru relaţia pe care o avea cu soţia fratelui său Filip, Irodiada. Acesta îi zicea: „Nu-ţi este îngăduit să ţii pe femeia fratelui tău” (Marcu 6, 18). Pentru certarea publică a regelui, Sfântul Ioan a fost întemniţat în cetatea Sevastia, din Samaria.
Sfântul Ioan se ruga atunci când i-a fost tăiat capul
În Sevastia, la ordinul lui Irod, soldaţii au năvălit în beciurile palatului şi i-au tăiat capul Sfântului Ioan pe când acesta se ruga. Trupul său a fost luat în taină de ucenici şi îngropat. Însă capul l-a îngropat Irodiada, în curtea sa, în pământ adânc, la un loc ascuns şi necinstit.
„Despre aceasta ştia numai femeia lui Huza, economul lui Irod, cea cu numele Ioana, care se pomeneşte în Evanghelia lui Luca. Aceea, având jale de uciderea cea nevinovată a Sfântului Marelui prooroc Ioan şi de batjocura ce se făcuse cinstitului său cap, l-a luat de acolo noaptea, în taină, şi, punându-l într-un vas de lut, l-a îngropat în muntele Eleonul, unde era satul lui Irod. Când a auzit Irod vestea despre Iisus, a gândit împreună cu Irodiada, nu cumva a înviat Ioan? Căutând capul lui Ioan şi negăsindu-l, nu se pricepeau ce să fie. Apoi a zis Irod către casnicii săi despre Iisus: ‘Ioan pe care l-am tăiat, acela s-a sculat din morţi şi pentru aceasta se lucrează puteri prin el’ „. (Vieţile Sfinţilor)
Capul a ajuns la un olar, apoi îngropat înt-o peșteră
În acel loc a stat până în vremea Sfinţilor Mari Împăraţi Constantin şi mama sa Elena, când, prin doi monahi, cinstitul cap a ajuns la Emesa, în Siria, la un olar. De aici a trecut de la unul la altul, prin multe mâini. Apoi a fost lăsat de olar într-un vas cu apă care era pus într-un sicriu.
Trecând mulţi ani, a fost descoperit la Emesa, îngropat într-o peşteră locuită de monahi, în jurul căreia se ridicase o mănăstire. Capul Sfântului Proroc Ioan a fost găsit de arhimandritul acelei mănăstiri, Marcel, care l-a înştiinţat de aceasta pe episcopul locului, Uranie. După dezgropare a fost aşezat în sfântul altar al bisericii din cetate. Aceasta este cea de-a doua aflare a cinstitului cap al Botezătorului.
După mulţi ani, cinstitul cap a fost dus în Constantinopol, iar pe vremea luptei împotriva Sfintelor icoane, a fost ascuns la Comane, la hotarul imperiului cu Armenia şi îngropat acolo. De aici a fost adus, din nou, în Constantinopol, pe vremea împăratului Mihail, de către Sfântul Ignatie, patriarhul din Constantinopol (860). Aceasta este cea de-a treia şi cea din urmă aflare a cinstitului cap. (surse: vol. „Vieţile Sfinţilor”)
Citește și: Adolescentă din Craiova, dată dispărut
