*Isabela I (1451-1504) a fost Regina Castiliei şi Leonului. Împreună cu soţul ei, Ferdinand al II-lea de Aragon, a acţionat pentru stabilitatea ambelor regate ca fundament al unificării politice a Spaniei, care avea să fie realizată de nepotul lor, Carol Quintul. Papa Alexandru al VI-lea i-a numit pe cei doi “Monarhi Catolici”. Scriitorul şi teologul Andrés Bernáldez o caracteriza astfel pe Isabela: “A fost o femeie straşnică, foarte puternică, foarte prudentă, deşteaptă, foarte onestă, devotată, discretă, de încredere, curată, pură. Toate acestea se socoteau la excelenţa foarte catolicei şi fericitei regine, tot timpul demnă de laudă.”.
*Roxelana (1502-1558), concubina şi apoi soţia Sultanului Suleiman Magnificul, a fost una dintre cele mai puternice femei ale Imperiului Otoman. Preluând numele de Hürrem, fiica unui preot ortodox ucrainean din Galiţia Ruteană (regiune aflată, la naşterea ei, în proprietatea Poloniei), a reuşit să se afirme ca sfetnică fidelă a Sultanului, având intervenţii decisive şi oportune în materie de politică externă. De pildă, pe baza scrisorilor ei, adresate Regelui Poloniei, Sigismund al II-lea August, Imperiul Otoman a menţinut relaţii paşnice cu acel Regat. În anumite cronici s-au păstrat informaţii relevante privind colaborarea directă cu Roxelana a unor ambasadori europeni care îi trimiteau cadouri însoţite de epistole unde solicitau sprijin concret în anumite probleme. Roxelana a intervenit pe lângă Sultanul Suleiman pentru reglementarea traficului de sclavi de etnie tătară din Crimeea şi Caucaz.
*Regina Elisabeta I a Angliei (1533-1603) a avut o domnie semnificativă, denumită cu îndreptăţire “Era Elisabethană”, marcată de afirmarea mondială a ţării ei. Era cunoscută pentru stilul moderat, discret şi prudent al diplomaţiei promovate în raporturile cu marile puteri europene ale timpului, Spania şi Franţa, preferând să aplice de-a lungul întregii vieţi dictonul latin “Video et taceo.”/Văd şi tac. În plan militar, înfrângerea vestitei Armade spaniole în iulie 1588 a reprezentat una dintre cele mai mari victorii din istoria Angliei. Invitată la 8 august să inspecteze trupele sale, Regina Elisabeta a ţinut o cuvântare emoţionantă, spunând: “Poporul meu iubit, consilierii însărcinaţi cu securitatea mea m-au avertizat să nu apar în faţa armatelor noastre de teama unei trădări. Dar vă asigur, nu vreau să trăiesc, îndoindu-mă de poporul meu drag şi credincios. Ştiu că am trupul slab al unei femei, dar am inima şi curajul unui rege şi nu-mi pasă de Ducele de Parma/Farnese(Ottavio Farnese, 1549-1556 – n.n.)sau de oricare Prinţ din Europa, care îndrăzneşte să invadeze hotarele Regatului meu.”.
*Maria Tereza a Austriei (1717-1780) a fost deţinătoarea mai multor titluri: Arhiducesă a Austriei; Regină a Boemiei; Regină a Ungariei; Principesă a Transilvaniei. Atunci când Regele Prusiei, Frederich al II-lea a invadat Ducatul Silezia şi i-a cerut Mariei Tereza să îl cedeze acestuia, dânsa s-a opus cu fermitate, declarând: “Mai bine să vină turcii la porţile Vienei, mai bine să facem concesiuni Bavariei şi Saxoniei decât să renunţăm la Silezia.”. La nivelul politicii interne, Maria Tereza a lansat un amplu program de reforme cum ar fi: adoptarea unui nou Cod Penal; ameliorarea situaţiei ţăranilor, îndeosebi a iobagilor; promovarea învăţământului de stat; introducerea recrutării sistematice în armată; dezvoltarea culturii (arhitectură; muzică).
*Ecaterina a II-a a Rusiei (1729-1796)a fost Împărăteasă din anul 1762, după asasinarea soţului ei, Ţarul Petru al III-lea, până când aceasta a părăsit lumea pământeană. Numele ei se asociază cu un ansamblu de reforme: înfiinţarea unei “Academii de Ştiinţe”; efervescenţa culturală (e.g. cumpărarea multor capodopere ale picturii şi sculpturii europene; angajarea de arhitecţi neoclasici în construirea unor edificii emblematice ş.a.). A repurtat succese semnificative în planul politicii externe ca: alianţa ruso-polonă împotriva Turciei; convenţia secretă încheiată cu Frederich al II-lea al Prusiei şi Joseph al II-lea al Austriei în vederea împărţirii Poloniei; semnarea, în iulie 1774, a “Tratatului de Pace” de la Kuciuk-Kainargi prin care Rusia obţinea cetăţile de pe malul Mării de Azov, protectoratul asupra Hanatului Crimeii, accesul la Marea Neagră şi la Marea Egee.
*Victoria, Regina Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei (1819-1901) a domnit peste 63 de ani, perioada respectivă fiind cunoscută ca “Era Victoriană”. În timpul domniei sale au avut loc ample mutaţii de natură economico-industrială, ştiinţifică, militară, culturală şi politică; de asemenea, s-a înfăptuit o mare expansiune a Imperiului Britanic pe care Regina Victoria o vedea ca pe o realitate profund civilizatoare.
*Împărăteasa Văduvă Cixi (1835-1908), una din concubinele Împăratului Xianfeng din Dinastia Qing, este considerată cea mai influentă personalitate din perioada finală a Chinei Imperiale. Şi-a creat în scurt timp imaginea unei femei rigide şi dornice de a avea acces direct la pârghiile puterii, fiind în stare să înăbuşe anumite revolte populare, să integreze etnia mongolă în societatea chineză. De numele ei sunt legate numeroase reforme în domeniile infrastructurii maritime şi feroviare, comunicaţiilor, armatei şi educaţiei.
*Regina Maria a României (1875-1938) şi-a proiectat distinsa personalitate în marile evenimente politice din primele decenii ale veacului trecut. Soţia Regelui Ferdinand s-a opus intrării României în Primul Război Mondial de partea Puterilor Centrale, susţinând alianţa cu Antanta. Pe timpul războiului, a fost alături de soţul ei în refugiul din Moldova şi a lucrat zi şi noapte ca soră de caritate în spitalele şi corturile militare, fiind denumită în popor “Mama răniţilor”. Atât în perioada “Conferinţei de Pace” de la Paris (1919), cât şi după încoronarea sa şi a Regelui Ferdinand ca Suverani ai României Mari (Alba Iulia, 15 octombrie 1922), a desfăşurat o amplă campanie diplomatică pentru recunoaşterea statului român reîntregit. În acest sens, Regina a avut întrevederi oficiale sau informale cu Regele Angliei, Preşedintele S.U.A. şi Primul Ministru al Franţei, precum şi întâlniri cu mulţi oameni de afaceri.
*Indira Gandhi (1917-1984) a condus guvernul Indiei din 19 ianuarie 1966 până la 24 martie 1977 şi, din nou, din 14 ianuarie 1980 până la asasinarea ei la 31 octombrie 1984. În anul 2020 revista americană Time a considerat-o pe Indira Gandhi drept “una dintre cele mai puternice femei ale lumii, care au marcat secolul trecut”. Ca premier devenise cunoscută pentru intransigenţa deosebită şi centralizarea excesivă a puterii executive. În timpul ei, India a intrat în război contra Pakistanului, susţinând mişcarea de independenţă din Pakistanul de Est, care a condus la crearea noului stat Bangladesh.
Indira Gandhi Foto: Anefo, CC0, via Wikimedia Commons
*Eva Perón (1919-1952) a fost soţia Preşedintelui Argentinei, Juan Perón. În mare măsură, datorită prezenţei sale, întreaga lume şi-a orientat privirile către această mare ţară latino-americană. Dânsa a fost foarte activă în plan politic şi social; de pildă, în sala personală de audienţe, primea numeroşi cetăţeni, ascultându-le problemele şi străduindu-se să le rezolve. S-a afirmat ca o promotoare a mişcării feministe mondiale, fiind un model de pasiune şi combativitate.
*Margaret Thatcher (1925-2013), denumită metaforic “Iron Lady”/Doamna de Fier, a fost: Prim Ministru al Regatului Unit (prima femeie din istoria britanică modernă) din 1979 până în 1990; Preşedintă a Partidului Conservator în perioada 1975-1990; cel mai longeviv Premier britanic al veacului trecut. S-a remarcat printr-o gândire economică menită să determine reducerea şomajului şi a recesiunii din ţara sa.
*Regina Elisabeta a II-a (1926-2022), Suverana Marii Britanii şi a Irlandei de Nord din anul 1952 până la decesul său din 8 septembrie 2022, a reunit în propria personalitate câteva superlative: cel mai longeviv monarh britanic; cel mai în vârstă şef de stat în exerciţiu; al doilea Monarh din lume în privinţa duratei domniei, după Ludovic al XIV-lea, Regele Franţei. Biografia regală a consemnat mutaţii politice majore precum: decolonizarea Africii; constituirea Commonwealth-ului; aderarea Regatului Unit la U.E. şi la N.A.T.O.; Brexit-ul.
Regina Elisabeta Foto: PolizeiBerlin, CC BY-SA 4.0 https://creativecommons.org/licenses/by-sa/4.0, via Wikimedia Commons
Autor: Dan Mihai Bârliba
