Anul trecut, Costinela Ungureanu, tânăra actriță a Teatrului Național „Marin Sorescu” din Craiova, câștiga premiul Senatului UNITER pentru cea mai bună actriță în rol principal.
Formidabila transformare a Costinelei a devenit un punct de referință în maturizarea sa artistică, într-o perioadă în care actrița își redescoperea cariera dintr-o perspectivă nouă. Crede că momentul în care a devenit mamă a fost forța ei de propulsie. Gloria, fetița ei, a făcut-o să vadă lucrurile altfel și să aibă mai multă încredere în ce poate.
Rolul Ellidei din spectacolul „Femeia Mării”, regizat de Andryi Zholdak, a captivat nu doar publicul, ci și criticii, Costinela transpunându-se pe deplin în universul magnetic imaginat de regizorul ucrainean.
S-a abandonat complet personajului care nu își mai aparține sieși, ci altui tărâm, unde vocea îi sună ca strigătul unui pescăruș, iar mâinile și picioarele caută apă în loc de pământ.
De la muzică la teatru
Costinela a fost dintotdeauna atrasă de lumea artistică, dar gândurile i s-au îndreptat către actorie destul de târziu. A urmat cursurile Liceului de Arte „Marin Sorescu” din Craiova, unde a studiat teorie muzicală, chitară și canto. Dar nu se vedea totuși urmând o carieră muzicală.
„M-am hotărât să dau la teatru prin clasa a XI-a. Fiind la un liceu cu profil vocațional, profesorii ne tot întrebau ce vrem să facem mai departe și eu tot răspundeam că nu m-am hotărât. În cor nu mă vedeam, datele unui solist nu le am, nici ca profesoară nu cred că sunt potrivită. Mult timp nu știam încotro să mă îndrept. La un moment dat, mergeam pe stradă, prin centru, și au trecut două doamne pe lângă mine vorbind ceva despre actorie. Actorie! Cum de nu m-am gândit la asta?”, povestește.
Teatrul fusese parte din viața ei încă de mică. Bunica sa lucra la teatru, așa că a fost legată de acest loc de când era copil. În liceu, mergea adesea la teatru sau la operă. „Când ajungeam acasă după spectacole, când mă întreba bunica unde am fost și îi spuneam că la teatru credea că o mint”, își amintește.
Cel mai nou proiect, la Hong Kong
După epifania de pe stradă, când și-a dat seama că vrea să dea la teatru, s-a dus la bibliotecă și și-a luat cărți, a început să citească și a pregătit pentru admitere un fragment din Tennessee Williams, din „Un tramvai numit dorință”, două povestiri pentru monolog și niște fabule. Așa a ajuns la Departamentul de Arte al Universității din Craiova.
În prezent, este parte din echipa Teatrului Național „Marin Sorescu” și joacă în spectacole importante, creionând deja un portofoliu artistic impresionant. În curând va pleca la Hong Kong, pentru o colaborare internațională în cadrul Festivalului Shakespeare.
Urmează să repete acolo la „Regele Lear”, în regia lui Tan Shu Wing, un spectacol care va fi prezentat în cadrul Festivalului din Craiova, dar care se va juca și la Londra, la Berlin și Hong Kong.
„Regizorul cu care voi lucra a venit în anii trecuți în festivalul nostru și s-a produs o legătură între cele două teatre, colaborarea a venit ca urmare a inițiativei directorului artistic al Teatrului Marin Sorescu și director al Festivalului Shakespeare, Vlad Drăgulescu”, a menționat Costinela.
Inspirația din fiecare zi poartă un nume: Gloria
Deși drumul ei în lumea teatrului este deja marcat de borne importante, cariera Costinelei este încă la început, cu orizontul înainte. Sunt încă atât de multe roluri de jucat și experiențe de trăit. Dar nu își vede viitorul conturat din așteptări, ci mai degrabă ca pe un proces continuu al descoperirii de sine și al celorlalți, pregătită să ia ce e mai bun din ceea ce va urma.
„Nu mi-am dorit niciodată un rol anume cu ardoare. Sunt anumite roluri pe care mi-ar plăcea să le joc. Dar poți primi un rol pe care ți l-ai dorit și să lucrezi cu un regizor cu care nu creezi o conexiune, cu care nu rezonezi – nu mi s-a întâmplat până acum, dar e posibil să se întâmple așa și atunci rolul pe care l-ai dorit să nu fie așa cum ți l-ai imaginat. De cealaltă parte, primești un rol la care nu te-ai gândit și ajungi, pentru că te coordonezi atât de bine cu oamenii cu care lucrezi, să faci un rol foarte interesant”.
În maturizarea ei artistică, centrul de gravitație rămâne în afara scenei și poartă un nume. Gloria. Fetița Costinelei, cea care a făcut-o să orbiteze altfel, cu mai multă încredere, pe traiectoria sa, atât pe plan personal, cât și profesional.
„Nu aș putea spune concret ce s-a schimbat, dar de când e ea am mai multă încredere. Pur și simplu, mă simt mai stăpână pe mine”.
CITEȘTE ȘI: Inedit. Satul lui Shakespeare, amenajat pe hipodromul din Craiova
