Vineri seara, am văzut-o, pentru o milisecundă, pe una dintre cele mai bune prietene ale fetiței mele întinsă pe asfalt, lovită din plin de o trotinetă electrică pe o alee din parc. O alee pietonală, unde nu există pistă. O alee pe unde trotinetele electrice nu au drept de trecere. Teoretic. Practic, anarhia trotinetelor în viteză persistă pe toate aleile din Parcul Nicolae Romanescu.
Oameni deveniți jaloane pentru trotinete, pe alei pietonale
Nu e prima dată când scriu despre asta. Până acum, a fost doar despre un pericol care nu lovise încă. Noul episod este însă despre pericolul materializat, devenit carne izbită de asfalt, devenit teamă viscerală. Devenit tremur și groază.
Vineri seara, ne îndreptam spre ieșirea din parc, pe o alee pietonală. Erau câțiva oameni răsfirați pe acea alee când au apărut trotinetele, în viteză, făcând slalom printre oamenii deveniți, brusc, jaloane.
Rămăsesem cu 10 pași în urmă, cu copilul meu, la o țâșnitoare. Poate mă înșel, dar e posibil ca asta să fi făcut diferența între ce s-a întâmplat și ce s-ar fi putut întâmpla. Prietena fetiței mele a schimbat direcția de mers și s-a întors exact în fața unei trotinete apărute de nicăieri. În viteză, pe o alee fără niciun marcaj de pistă pentru biciclete sau trotinete. Adică pe o alee unde e interzis ca acestea să circule.
Strigătul meu disperat a ieșit cu oroare din cele mai negre adâncuri. Poate că strigătul acela a fost salvator. Nici nu mai știu, nici nu cred că mai contează.
La un pas de tragedie
Copila a făcut un pas mic, care a salvat-o. A fost doar puțin lovită la cap de umărul femeii de pe trotinetă. Femeia, în schimb, a zburat peste trotinetă și s-a întins pe asfalt. A rămas nemișcată secunde care au părut minute întregi. Apoi s-a ridicat cu greu, amețită, întrebând ca prin ceață dacă a lovit pe cineva. S-a așezat pe o bancă, încercând să își revină din șoc. Lângă noi, copiii erau și ei în șoc, plângând necontrolat.
Ar fi putut fi o tragedie. Ar fi putut fi A. Sau ar fi putut fi acea femeie. Amândouă au fost la un pas de o negură groasă ca smoala.
Când ne-am revenit, cu greu, din șoc, ne-am îndepărtat. Femeia încă stătea pe bancă. La vreo sută de metri mai încolo, mama lui A. a făcut un atac de panică, încă încolăcită de gândurile despre ce ar fi putut fi.
Femeia a fost preluată de SMURD. La scurt timp, alte trotinete umpleau aleea
Peste jumătate de oră de la incident, și-a făcut apariția și SMURD-ul, care a preluat-o pe femeie și a dus-o la spital, pentru investigații.
În timp ce ne îndreptam spre ieșire, un grup de 6-7 adolescenți a apărut pe aceeași alee, toți pe trotinete electrice. Le-am spus, cu nervii întinși la maxim și inima încă blocată în gât, că nu au voie să circule pe acea alee. Că un copil era să fie spulberat cu puțin timp în urmă. Vreo doi dintre ei au receptat mesajul. O puștoaică a rânjit. A rânjit. A rânjit?! Mi-am pierdut cumpătul. Un copil de 12-13 ani rânjește când îi spui că un copil mai mic cu 5 ani decât el a scăpat poate din ghearele morții ca prin urechile acului. Puștoaica aceea m-a înspăimântat. E definiția unei lumi în care mi-e groază să îmi cresc propriul copil. Puștoaica aceea era alienare pură.
Nu se va schimba nimic. De ce?
„Nu înțelegeți acum, dar poate o să înțelegeți când veți o să aveți și voi copii”, a răsunat vocea unui tânăr tată, de undeva din spate.
Revoltător e că, în acel haos de emoții și frici, cineva din grupul acelei femei a avut totuși impulsul de a da vina pe copil pentru că a schimbat direcția pe o alee pe care trotinetele sunt interzise. Tot victimele ajung vinovate în unii ochi, chiar și copiii care zburdă în parc, pe alei pietonale. Alienare.
Lumea spune, cu defetism, că nu se va schimba nimic. Trotinetele își vor continua domnia. Oamenii sunt croiți într-un mod ciudat, nu se învață minte decât atunci când se frig, când tragedia izbește, când nu mai au decât regretul în fața lor.
„Mami, eu de ce simt că încă îmi bate inima foarte tare?”
Și oricum, trăim în România, țara în care legile sunt pentru fraieri, proști, slabi de inimă.
Oamenii care sunt în poziția de a lua măsuri dau vina pe cetățeanul care nu respectă nimic. Dar măsurile unde sunt oare? Dacă ar ploua cu amenzi, zi de zi, necontenit, oare tot așa ar arăta aleile pietonale peste ceva timp? De ce nu faceți un experiment? Oare de ce românii, când trec granița, devin brusc cetățeni care respectă legile altora?
„Mami, eu de ce simt că încă îmi bate inima foarte tare?”, m-a întrebat copilul meu când am ajuns acasă.
Pentru o milisecundă, m-am gândit și eu că ar fi putut fi ea. Și că n-ar fi avut nicio șansă dacă ar fi fost lovită în plin. Câteodată, încă mai tremur.
Aproximativ 40% dintre accidentele cu trotinete din România sunt provocate de conducători minori
Un raport din 2023 al Poliţiei Române arată o creştere uluitoare a numărului de accidente rutiere în care au fost implicate trotinete electrice. De peste 52 de ori în ultimii cinci ani.
42 erau înregistrate în 2018. 2.218 în 2022, dintre care 268 de persoane rănite grav şi 13 decedate. În 962 de cazuri din cele 2.218, au fost implicaţi cu vinovăţie minori conducători de trotinete.
În primele 10 luni ale anului 2023, au fost înregistrate 1.865 de accidente în care au fost implicaţi conducători de trotinete (224 de persoane rănite grav şi zece decedate). Dintre acestea, în 749 de cazuri au fost implicaţi cu vinovăţie minori conducători de trotinete. Circa 9 din 10 accidente se produc din vina conducătorilor trotinetelor.
Din cauza accidentelor și a haosului provocat, la 1 septembrie 2023, Parisul a devenit prima capitală europeană care a interzis în totalitate trotinetele electrice de închiriat, în urma unui referendum.
